Ho Chi Minh City

Primul episod
O călătorie cât o aventură. şi a fost Indochina. Desigur într-un interval de doar 17-18 zile cât a durat călătoria, am văzut doar trei ţări din această parte a lumii asiatice: Vietnam, Cambodgia şi Thailanda. Am avut parte din belşug de soare arzător, de umiditate excesivă, de ploi torenţiale, de ceaţă sau cer innorat dar toate aste nu ne-au oprit în a ne face programul stabilit chiar dacă uneori a trebuit să schimbăm ordinea pentru a beneficia de câte o fereastră de vreme bună pentru unele vizite.
Pentru a vizita oraşele şi siturile arheologice, pentru a parcurge distanţele dintre oraşele vizitate am călătorit cu avionul, cu autocarul, cu şalupe sau vaporaşe, cu ricşe sau cu taxiuri iar cei mai curajoşi au închiriat scutere pentru a simţi cu adevărat şi pe deplin adrenalina la maxim într-un viespar rutier halucinant cum este Hanoiul.
Locurile vizitate în această călătorie sunt de neuitat. Pe teritoriul întregului Vietnam dar mai ales în marile aglomerări urbane ca Hanoi şi Ho Chi Minh, n-am prididit să ne minunăm de multitudinea de activităţi ce se desfăşoară pe trotuar, de furnicarul de pe carosabil, de agitaţia şi forfota străzii de dimineaţa devreme şi până la ore târzii în noapte. Eram în turul oraşului Hanoi când am observat că ne aflăm în faţa unei particularităţi locale în ce priveşte modul cum sunt înălţate casele de locuit. Ghidul ne-a explicat atunci că în urmă cu vreo şase secole s-a stabilit că impozitul datorat pentru negoţul desfăşurat de la parterul locuintelor să se calculeze în funcţie de frontul de la stradă aşa că toate aceste construcţii au căpătat forma unor tuburi rectangulare, de unde vine şi denumirea de ,,case tub,,. Cele mai grăitoare exemple ale acestor construcţii lungi şi înguste create pentru a îmbina utilitatea unui magazin cu cea a unui spaţiu de depozitare şi de locuit sunt Hanoiul şi portul central Hoi An.

Prima zi plină din această călătorie a fost la HoChiMinh, fostul Saigon. Am fost cazaţi la hotelul Sunrise Central, situat în imediata apropiere a Pieţei Ben Thanh, cea mai mare piaţă acoperită din oraş, care dă pe dinafară cu gheretele sale care vând marfă variată clienţilor săi sosiţi aici cu miile. Există localnici care vin aici să-şi facă cumpărăturile dar piaţa este dedicată mai cu seamă turiştilor care vin aici să cumpere suveniruri, pălării conice - non la-, costume de mătase -ao dai-, tricouri imprimate, cafea din Dalat sau chiar antichităţi contrafăcute.
După un mic dejun servit cu o oarecare reţinere, am început turul nostru cu o vizită la Palatul Reunificării, odinioară reşedinta oficială a foştilor preşedinţi ai Vietnamului de Sud. Am parcurs coridoarele largii ale clădirii privind prin ferestrele şi uşile larg deschise săli de recepţie şi banchet, sufragerii, bibliotecii sau săli de recepţii ale ambasadorilor, săli de jocuri sau divertisment, birouri sau cabinete, unele mobilate sobru sau sărăcăcios altele somptuos şi elegant. Am vizitat şi buncărul de la subsolul palatului cu săli de transmisiuni, biroul şi dormitorul preşedintelui, spaţii de depozitare, bucătăria cu aparatură şi ustensile specifice. A urmat apoi o oprire la Templul Vinh Nyhiem cu statuia uriaşă a lui Budha, Catedrala Notre Dame şi Oficiul Poştal Central. Seara am avut parte de o scurtă croazieră pe râul Saigon unde am avut o cină cu specific tradiţional care pe lângă câteva feluri de mâncare mai obişnuite cum ar fi : vită la grătar cu legume, peşte prăjit cu sos, porc la grătar cu paste cuiburi, a cuprins şi o supă de crab- gătită în faţa noastră. Am avut parte de un scurt program de dansuri tradiţionale şi o panoramă a oraşului splendid iluminat.

69 imagini in total la aceasta impresie