Regensburg

Catedrala St. Emmeram se afla in parta de sud a orasului in Emmeramsplatz nr. 3 si ocupa o suprafata foarte mare. Palatul St. Emmeram pe langa catedrala mai are si resedinta proprietarilor acestui ansamblu rezidential, de cultura si religios.
Totul a inceput in secolul XI cand in aceste locuri a fost ridicata o manastire. Catva sute de ani mai tarziu manastirii i s-a alaturat o resedita particulara care datorita bunastarii familiei ce o stapanea a devenit una din cele mai importante din Germania. Franz von Taxis a cumparat acesasta resedinta si la 1602 a pus pe picioare primul sistem de curierat in Imperiul Roman - German. (imperiul era imens; ocupa cam toata Europa de astazi). A fost primul serviciu de posta international. Aceasta realizare i-a adus mari onoruri si a ridicat familia Thurn und Taxis de la statutul de baroni imperiali liberi (cum erau la 1608) la statutul de conţi imperiali ereditari (1624) si de printi in 1695.
In timpul celului de al Doilea Razboi Mondial, printul Albert I a transformat resedinta in spital, si bucataria in cantina publica. Azi Albert al II-lea continua traditaia si hraneste zilnic 250 sarmani, cu mancare calda.
Astazi familia Thurn und Taxi locuieste in aceasta somptuoasa resedinta si este una din cele mai bogate familii din Germania. Pana nu demult aceasta familie detinea si vechea fabrica de bere; desi a vandud fabrica, berea ce se produce acolo poarta in continuare numele familiei "Thurn und Taxi ".
Am intrat in acest ansamblu prin poarta ce duce la biserica si la catedrala. In micuta curte interioara, stateau aliniate, frumos pe langa gardul din caramida, zeci de statui si inscriptii in piatra, ce au fost descoperite in jurul vechii manastiri. Apoi am intrat intr-o sala foarte inalta care este folosita ca un hol inainte de a intra in biserica si in catedrala. Si acolo, multe inscriptii in piatra si statui au fost frumos incadrate de zidurile cladirii.
Deschizand prima usa in partea stanga, am intrat in biserica. A fost ridicata la inceputul sec. VII, pe locul unde fusese o alta cladire romana de cult. Numele ii vine de la epicopul misionar Emmeram, care a fost ucis miseleste in timpul unui pelerinaj pe care l-a facut la Roma. (pe la 650)
Aici, in interiorul bisericii predomina doua culori; albul peretilor si al pietrelor cu care este pardosita biserica si maro-ul bancilor pentru enoriasi si a amvonului. Pe toata suprafata peretilor din spatele bisericii si pana in fata aproape de altar, sunt zeci de inscriptii in piatra, a caror text nu l-am inteles. Tavanul este inalt sustinut de frumoase arce; catre centru si deasupra altarului fiind pictat cu scene religioase. Cu cat inaintam in biserica, cu atat decoratiunile si simbolurile deveneau mai multe, mai dese si mai bogat realizate. In partea stanga, pe acolo pe unde se urca in amvon era orga. Mai exact claviatura si partea mecanica, de unde se canta. Imediat dupa ce am vazut-o, m-am intors cu fata catre intrare, pentru a admira tuburile orgii, care aproape intotdeauna intr-o biserica catolica sunt deasupra intrarii. (asa cum la ortodocsi acolo este locul corului - locul este legat de acustica salii).
In capatul din fata al bisericii este altarul; nu foarte impunator dar frumos scaldat intr-o lumina alba, pura ce vine din ferestrele inalte albe, fara vitralii. Am mai atrecut cu privirea odata peste toate statuile si frescele si am iesit din biserica. Intoarsa in holul mare de la intrare, m-am amuzat pret de cateva minute privind cum doi porumbei isi faceau curte in timp ce isi construiau un cuib, undeva sus, in coltul tavanului.
Cu putin efort am trecut in cea de a doua cladire ce isi are usile tot in acest mare hol si practic este lipita (au un perete comun) de biserica. Spun cu efort, pentru ca sunt doua usi grele, din lemn masivi, vechi, cu feronerie din fier masiv si foarte vechi. Sunt doua usi sucesive, despartite doar de un mic antreu, intunecat. Apoi dupa cea de a doua usa ...vine minunea. O catedrala imensa ...superba...bogat ornamentata...menita sa te lase fara suflare. Doua - trei minute, nu am inaintat nici macar un pas. Eram cu privirea ridicata spre tavanul foarte inalt, alcatuit din zeci de bolti create din arce frante - tipic stilului gotic.
Lumina patrunde in catedrala prin zecile de ferestre in forma de rozeta, din sticla alba, fara vitralii, aflate la terminarea peretilor inalti acolo unde incep arcele si boltile tavanului. Constructia este de o masivitate zvelta, si domina orice enorias ce intra in ea, atat prin maretie si suplete cat si prin detalii de o finite deosebita. Un sentiment coplesitor m-a invaluit in tot timpul petrecut in catedrala.
Interiorul este structurat pe trei zone distincte; toate trei pleaca din spatele catedralei si merg in paralel pana in fata, aproape de altar. Zona centrala este cea mai lata si acolo sunt cele doua randuri de banci pe care stau enoriasii, iar celelalte doua, adapostesc de-a lungul lor, statui, icoane, tablouri cu scene religioase, si cateva confesionare. Tavanul este pictat cu scene religioase, iar cu cat se coboara spre laruri, spre pereti, picturile devin ceva mai simple, florale. Multe statui ce infatiseaza sfinti, si preoti cu mari functii si roluri indepliniete de-a lungul sutelor de ani, sunt amplaste sus, de-a lungul peretilor, pentru a putea fi vazuti si pentru a da senzatia ca vegheaza in continuare.
Doua moaste, ramasite mumificate ale sfintilor Maximilianus şi Calcidonius stau expuse in racle de sticla, frumos ornamentate. Alti stramosi, preoti marcanti ai bisericii au fost ingropati chiar sub pardoseala, marturie stand pietrele de mormant ce indica locul. Vorbind despre pardoseala, va spun ca toata catedrala esta pavata cu pietrele de acum 600 - 700 de ani, tocite de miile de pasi ce au trecut peste ele.
Undeva, pe culoarul din dreapta, coborand o scara din piatra, se ajunge la camera subterana de rugaciuni. Acolo mergeau in cele mai grele momente, preotii, si se rugau zile intregi indurand intunericul si un post negru.
Orga, partea ei tubulara, cea care place atat de mult sa fie vazuta, este superba. Bogat ornamentata, cu tuburi tip fluier, de multe grosimi pentru a putea acoperii cat mai multe registre. Peste tot, pe jos, erau o multitudine de vase cu flori ceea ce crea o atmosfera de sarbatoare; pentru un credincios adevarat orice zi este o bucurie, si cu bucurie se inchina in lacasul sfant.
In spatele aceste Sali principale exista un grilaj de fier, ce inchide pe toata latimea catedralei accesul la ce se afla in spate. Exista o mica portita prin care se poate trece si prin care am trecut si eu. Asa am ajuns in spatele orgii (a tuburilor) in zona destinata strict inaltilor preoti, unde isi desfasurau activitati specifiece ritualurilor crestine, departe de privirile enoriasilor. Tot aici exista zona privata pentru unii credinciosi care doresc discretie deplina si fara a fi vazuti de restul lumii, participa totusi la slujbe.
Uimita si incantata de atat bogatie arhitecturala si decorativa, am parasit catedrala ST. Emmeram si am plecat spre partea de nord a orasului vechi, pentru a admira si vizita Catedrala St. Peter (sau Domul, cum mai este cunoscuta). Este piesa centala din piata Domului.
Cu totul diferita ca aspect exterior de Catedrala St. Emmeram, aceasta este o marturie vie a talentului si maiestriei sculptorilor din veacurile trecute. Este reprezentativa pentru stilul arhitectural gotic si este cea mai mare si mai frumoasa din sudul Germaniei. Primele pietre de temelie au fost puse peste o veche constructie romana, ce a fost integrata frumos in noua catedrala. la inceputul sec. VIII. Dupa ce a ars de doua ori in sec XII, a fost reconstruita si de atunci prin lucrari si transformari succesive i s-a dat caracterul gotic pe care il are astazi. Practic de la 1300 si pana la sfarsittul sec XIX s-a lucrat mereu la ea. Doar cu asa munca sustinuta, a ajuns sa aiba infatisarea de azi. La exterior este o imensa dantelarie in piatra. Cele doua turnuri inalte de cate 105 m. sunt vizibile din orice colt al orasului.
O caracteristica a acetsei catedrale sunt ferestrele inalte cu vitralii. Marea lor majoritate dateaza inca de la incepul perioadei in care s-a inceput costructia. Am urcat cateva trepte batrane din piatra, am impins cu greu o usa masiva din lemn si am intrat in catedrala... Acolo, totul era invaluit intr-o lumina difuza, data de miile de placute din sticla colorata ce alcatuiesc vitraliile. La interior inaltimea ei este de 32 m.
Mult mai simpla ca si decoaratiuni aceasta catedrala impresioneaza prin marime. Pe toata lumgimea la interior (82 m. ) sunt cele doua randuri de banci de unde credinciosi participa la slujbe.
Zeci de coloane din piatra, impecabil stefuite se prelungesc in arce sparte de cerc si sustin tavanul. Tavanul este simplu, nepictat, caci nimic nu trebuie sa distraga atentia de la vitralii. Putine statui impodobesc peretii si coloanele. Impresionant este altarul; tot prin marime si prin distanta la care este amplasat fata de primul rand de banci si mai putin prin bogatia decoratiilor.
Orga (tuburile ei) este aplasata in partea dreapta a altarului, nu in spate asa cum se obisnuieste. Desi la ora cand am vizitat eu catedrala nu era slujba si nici la orga nu canta nimeni, sunt convinsa ca si aceasta amplare este studiata si efectul este minunat.
Ce m-a surprins, a fost existenta unei fantani, in catedrala; o fantana mare cu scripete si cu galeata. Acum nu mai este folosita dar multe sute de ani, a fost o sursa de apa pentru locuitorii orasului.
Aici am petrecut mai putin timp in interiorul catedralei. Am iesit, am mai stat afara si am admirat sculptura in piatra pana m-a durut gatul privind in sus catre turnurile ei. Din anul 2000 incoace, la exterior se fac lucrari de reconditionare si curatare a peretilor si sculpturilor. Dupa parerea mea, inca 30 de ani vor avea ce face mai ales ca nu lucreaza o armata intreaga de oameni.
In zilele petrecute in oras, am facut o adevarata pasiune din a fotogrfia Dom-ul de oriunde ma aflam si il vedeam; nu degeaba turnurile sale domina orasul.

32 imagini in total la aceasta impresie