Ceahlau

Muntele Ceahlău era considerat, de către daci, ca fiind sălaş al zeului Zamolxis. Numele străbun pentru Masivul Ceahlău este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din limba greaca si care, în traducere, ar însemna "casa stâlpului". Astăzi, Masivul Ceahlău este considerat drept al doilea munte sfânt al creştinătăţii ortodoxe, după Muntele Athos. Poate şi din aceste motive numele său este des întâlnit în literatura română, printre cele mai remarcabile pagini ce i-au fost dedicate fiind cele scrise de Calistrat Hogaş, Alexandru Vlahuţă şi Mihail Sadoveanu.
Limite geografice
Masivul Ceahlău face parte din Carpaţii Orientali, grupa Carpaţilor Moldo-Transilvani şi este cel mai înalt din Munţii Bistriţei. Este străbătut de paralela 47 grade latitudine nordică şi de meridianul 25 grade longitudine estică. Drept limite are: la nord, Valea Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud Valea Bicazului, iar la vest văile Bistrelor şi a Pinticului.

Clima

Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt diferenţiate două etaje determinate de altitudine şi anume: - ţinutul climatic al munţilor înalţi - ţinutul climatic al munţilor mijlocii
Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful Toaca şi 7,2 grade C la poalele muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în jurul valorii de 18 grade C, iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură medie de -3 grade C.
În zonele înalte numărul zilelor de îngheţ ajunge la 200, acest fenomen putând apărea chiar şi vara.
Nebulozitatea atinge cote maxime în anotimpul rece şi primăvara, din cauza faptului că Vf. Toaca are înălţimi ce se apropie de zona de formare a norilor. Numărul zilelor senine creşte în intervalul iunie-octombrie şi atinge maximul în octombrie.
Media anuală a precipitaţiilor este de peste 700 mm, din care 60-75% în lunile de primăvară şi vară. Pot apărea precipitaţii sub formă de zăpada în orice lună a anului.
Un alt aspect important este ceaţa, care apare foarte des de-a lungul anului (70%)

Legende

Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, şi-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărţişor (aşa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să îngheţe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

Trasee turistice

Traseu curmătura Lutul Roşu
Marcaj: bandă albastră
Dificultate: uşor, deschis pe tot parcursul anului
Plecare: Cabana Izvorul Muntelui, 790 m altitudine
Repere: Rezervaţia poliţa cu crini, Piatra cu apă, stâncile Detunatele
Traseu Jgheaul cu Hotar
Marcaj: triunghi albastru
Dificultate: medie
Plecare: Cabana Izvorul Muntelui, 790 m altitudine
Repere: Pârâul Izvorul Alb, Stânca Dochiei, Jgheabul cu Hotar