Blois

Blois este o localiteate situata la 180 km, sud de Paris. Pastreaza un aer medival, datorita cladirilor vechi cu ferestre mici cu obloane, datorita straduteleor inguste si pietruite si datorita batranei catedralei. Primele atestari documentare, dateaza din sec. XI, cand Contele de Blois avea un castel fortifical in acest loc. Mai bine de doua sute de ani, el si urmasii sai au fost proprietarii acestui castel. In jurul castelului, s-a dezvoltat o localitate, care a preluat numele si care asigura bunastarea contilor de la castel. Astazi in acest oras locuiesc cca. 50.000 de oameni dar multe alte mii, trec zilnic prin micuta localitate pentru a vizita catedrala si castelul. Din ce traiesc... nu este greu de inteles; din agricultura si turism. Zona veche a orasului se intinde de-a lungul Loirei, la fel ca in urma cu 500 de ani. Printre stradutele intotortochiate cu case cochete, se inalta Catedrala St. Louise, un alt punct de reper al orasului.
In afara de castel, orasul mai este renumit si pentru ca aici s-au nascut, oamenii ce au devenit faimosi pentru priceperea lor in diferite domenii. Ma gandesc la fizicianul Denis Papin, (cel care a inventat printre altele, oala sub presiune) si la celebrul magician Jean Eugène Robert-Houdin, in amintirea caruia exista un muzeu al magiei si iluzionismului - singurul din lume dealtfel.
Afland una-alta despre orasul pe care-l strabateam, am traversat Loire pe podul Jacques Ange Gabriel, am ajuns si la portile vestitului castel. Intreg castelul este muzeu, nu este locuit in nici o zona. Am lasat autocarul intr-o parcare la cateva sute de metri de castel si am plecat in cautarea lui. Strada este in panta si la poalele zidului ce inconjoara castelul, este un parculet din care am facut primele fotografii.
In fata intrarii in castel este o platforma mare, un parc strajuit de copaci unde turistii obositi se pot odihni pe banci. Stand acolo si astepand ca ghidul sa ne aduca biletele, am vazut vis-a-vis de castel, la cateva sute de metri distanta, o cladire mare si veche, la a carei fereste ieseau si se miscau niste dragoni aurii - personaje mitologice. Acela este Muzeul Magiei, in fata caruia am vazut si statuia lui Jean Eugène Robert-Houdin.
Cu biletul in mana si un un pliant in limba romana ce ne oferea multe informatii, am intrat in castel.
Dupa ce secole, castelul a apartinut familiei Blois, la sfarsitul sec. XIV, castelul a fost vandut Ducelui de Orleans. Asa cum l-am vazut eu acum, castelul are patru mari laturi ce incadreaza o curte pavata. Fiecare latura a castelului, are un alt stil arhitectonic, lucru de inteles, caci aripile laterale au fost adaugate in timp, si poarta amprenta diferitilor arhitecti. Cele patru aripi simbolizează patru epoci şi patru stiluri diferite: gotic, renascentist şi clasic.
Astfel latura construita de Ludovic al XII lea este alba, placata cu caramida rosie si acoperita cu ardezie albastra. Coloane rotunde, impodobite cu flori de crini si hermine dau o nota de originalitate constructiei. Din acea perioada, dateaza si Galeria reginei si somptuoasele gradini. Regele Ludovic al XII, a fost foarte atasat de acest castel, in care s-a nascut si odata ajuns rege, si-a instalat resedinta aici. In onoarea lui, deasupra intrarii exista o statuie ce il infatiseaza.
Prima sala vizitata a fost cea a Statelor, ce dateaza din sec. XIII. Este o sala imensa, cu lambriuri din lemn (originale) sprijinita pe un sir format din sase coloane. Apoi am trecut in salile ce adapostesc Muzeul din Piatra, unde sunt expuse sculpturi si bazoreliefuri ale castelului, dar care de-a lungul timpului au cazut sau au fost distruse partial.
In latura construita de Francisc I, (urmasul lui Ludovic al XII lea) se remarca prin celebra scara octogonala, construită într-un turn cu o deschidere amplă, care permite accesul in apartamentele regale situate la etajul intai, direct din curte, fara a mai traversa tot castelul. In aceasta latura am vizitat Sala Regelui, Sala Garzilor, (cu armuri) Camera reginei (Caterina de Medici), Cabinetul Reginei, Sala de Consiliu unde se pastreaza cateva piese de mobilier tip birou.
Apoi la etaj am vizitat apartamentul regelui, care se compune din 5 camere, mobilierul si decorul fiind inspirate din Renastere. Latura castelului, cea cu ferestre mari cu arcade, cu balcoane ce permiteau propritarilor sa admire frumoasa gradina, a avut mereu, doar o destinatie de odiha si distractie.
Castelul are 564 de camere (din care 100 sunt dormitoare) si 75 de scari. Ce este remarcabil... este ca fiecare camera are cate un semineu; unul mai mare si mai frumos ca altul.
In general camerele sunt mici... dar sunt foarte multe. Strabatandu-le, chiar ma intrebam cum se descurcau locatarii, in niste spatii relativ restranse. Imi veneau in minte intrebari firesti de genul: unde iti tineau hainele (caci dulapuri de haine nu s-au pastrat), unde se spalau si in general cam cum se miscau in hainele lor incarcate cand treceau dintr-o incapere in alta, prin niste usi de dimensiunile firesti pentru un apartament de pe la noi. Dar se vede traba ca se descurcau, caci altfel ar fi facut usi mai mari.
Pe langa intrigile ce se teseau in acest castel, pe langa receptiile si balurile luxoase ce se desfasurau acolo, castelul a ramas in istorie si datorita unor evenimente ce au schimbat cursul istoriei. Aici, la Blois in acest castel, a primit Ioana d`Arc binecuvantarea, înainte de a pleca la lupta impotiva englezilor (victoria de la Orleans). In curtea castelului am vizitat si o micuta capela (Saint Clais) ridicata la 1508, locul in care se tineau slujbele si unde exista un frumos altar dedicat Fercioarei Maria.
Am parasit castelul, si in drum spre parcarea unde ne astepta autocarul, am intrat cateva minute si in Catedrala St. Louise - o catedrala romano-catolica... Este sediul episcopiei din Blois si a fost ridicata in sec. XVII de catre Papa Inocentiu al XII-lea pe locul uni fost colegiu. Turnul catedralei domina cu inaltimea sa. intreg orasul. Actualele vitralii ale celor 33 de ferestre, sunt foarte recente; din 2006 si ocupa o suprafata insumata de 360mp.

31 imagini in total la aceasta impresie