Kandy

Următoarea oprire a fost o manufactură în care iau naştere renumitele pânze numite "batiks"-uri ,BABA BATIKS MANUFACTURE.
Batiksurile sunt adevărate creaţii de artă.Pe pânza albă de bumbac se desenează modelul dorit .Apoi pânza trece prin mai multe etape de prelucrare . Se acoperă cu parafină fiecare model , lasându-se liber doar ceea ce se vrea vopsit . După vopsire şi uscare , urmează o a doua acoperire cu parafină şi procedeul se repetă până pânza capătă conturul dorit . Este o muncă migăloasă dar rezultatele sunt spectaculoase.
Un tânăr ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buză şi cu bunăvoinţă ne-a arătat întregul procedeu . Femeile care lucrau ne-au zâmbit şi ele şi ne-au arătat rodul muncii lor.
În manufactură se realizeză pânze ce pot fi folosite drept tablouri ,feţe de masă sau pernă , dar şi pânze din care se fac diferite obiecte de îmbrăcăminte. Din punctul meu de vedere preţurile nu reprezintă nici pe departe munca depusă , lăsând la oparte faptul că nu găseşti două pânze la fel , chiar dacă reprezintă acelaşi lucru . Pentru că fiecare pânză se lucrează individual iar mâinile sunt diferite.
După lecţia din manufactură , pentru că eram trei femei , am fost provocate la o paradă de modă . Aşa că am urcat pe podium lăsând creatorul să ne aranjeze ţinuta şi ne-am străduit să o prezentăm la înălţime , chiar dacă nu am avut experienţa podiumului . Cu toate acestea , ne-am distrat privitorii, iar noi ne-am simţit bine în ipostaza pusă .
A urmat apoi vizitarea galeriei şi a magazinului de haine şi fiecare dintre noi şi-a cumpărat ceea ce a considerat că îi este util . M-am ales cu un superb batiks ce reprezintă doi dansatori .
Manufactura mai are şi un mic atelier în care se pictează obiecte din ceramică .
Şi pentru că sunt la acest capitol , am să fac o paranteză .
Trebuie să amintesc existenţa unei mici manufacturi de acest fel ,la vreo 200 metri de Casa Elkamino , e drept mai rudimentară , unde am făcut cunoştinţă pentru prima oară cu acest gen de artă . Şi nu mi-e teamă s-o intitulez aşa.
Este vorba de BATYKS FAKTORY în care un talentat şi inteligent singalez îşi pune pe pânză filozofia propie despre viaţă .
Şi trebuie să recunosc că ,înafară de munca acelor femei desculţe care stăteau aplecate cu răbdare şi dăruire asupra pânzei dându-i viaţă , cel care le coordona ,Nobel , m-a impresionat într-un mod deosebit .
În mica lui galerie am găsit pânze de care m-am dezlipit cu greu .Ele au fost atrăgătoare de la prima privire , dar după descrierea făcută de creatorul lor aş fi stat la nesfârşit să le citesc mesajul .
Din păcate , aşa cum se întâmplă aproape cu toţi artişti ,ei sunt admiraţi sau invidiaţi deopotrivă ,dar lăsaţi să trăiască uneori la limta de subexistenţă .
Cu privirea pierdută în tabloul în care explica ce este acestă lume în viziunea sa , mi-a arătat articole de ziar care îi recunoşteau valoarea şi mi-a mărturisit că , pânza la care lucrase mai mult de un an şi pe care ar vinde-o cu ceva mai mult de 100 euro , mai stă încă pe peretele galeriei sale .
Turişti şi reporteri de-opotrivă ,intră în mica manufactură care de fapt este un şopron acoperit ,felicită artistul , dar nu se încumetă să cumpere o mică pânză care să le înfrumuseţeze amientul şi sufletele , pentru că ,la 50 metri o terasă îi aşteaptă cu bere rece . Şi printre ei mă număr şi eu .
După vizita la Baba Baticks ar fi trebuit să ne oprim o clipă într-o grădină de mirodenii . Dar pentru că grupul , din păcate , nu a fost omogen din punct de vedere al intereselor, am sfârşit în a renuţa la vizitarea acesteia pentru a avea timpul necesar să ajungem în Kandy , unde aveam mult pream multe lucruri de văzut pentru timpul rămas.
Deci ,nu vă porniţi la drum cu persoane cărora mâncarea din rucsac nu le prieşte !
Kandy ,a cărui nume înseamnă " Regatul de munte" , a fost ultima capitală a regatului singalez .El se afla la o altitudine de aproximativ 500 metri ,este înconjurat de dealuri ,iar în cetrul lui se află un lac artificial de o frumuseţe incredibilă .
Pe strada principală se află câteva clădiri din epoca colonială .
Ajunşi aici ,ne-am cazat la un mic hotel ,Majestic Hotel ,aflat pe o colină a oraşului .Camere curate şi aerisite cu o superbă panoramă .O mică problemă a fost cu mâncarea ,dar nu atât încât să îl scot de pe lista recomandărilor . Că de fapt , la cei 5500 rupie (demipensiune) de ce ne-am fi aşteptat ca tânărul chelner ce ne-a servit ,aflat în prima lui zi de muncă , să ştie ordinea în care se aduce mâncarea şi că bere se bea din pahare mari ,nu din acele pentru ţuică ?
Pentru buddhiştii din Sri Lanka şi din întreaga lume, Kandy este un loc sfânt deoarece aici se afla "Dalada Maligawa" - Templul Dintelui Sacru al lui Buddha. Cea mai venerată relicvă, dintele lui Buddha , este păstrată în templul construit acum 300 de ani pentru acest scop.
Se spune ca dintele sacru a fost recuperat de pe rugul funerar în anul 543 î.C şi adus în Sri Lanka . Când a devenit capitala statului, a fost adusa la Kandy . Din secolul IV în tradiţia singhaleză,ea este legată de monarhie : cine deţinea relicva ,devenea rege ; de aceea Templul Dintelui era amplasat lângă Palatul Regal .
Deşi nu se poate şti cu exactitate dacă dintele protejat de Templul Dintelui şi călugarii din Sri Lanka a aparţinut cu adevărat sau nu lui Buddha, el este pentru credincioşii buddhişti punct de reper în viaţa lor.
Caninul superior este învăluit în legende dintre cele mai diverse şi ţine de întâmplări de la momentul trecerii în nefiinţă a lui Buddha şi până în prezent
Se spune că după ce trupul lui Buddha a fost ars pe rug , regelui de atunci, Brahamdatte ,a luat din cenuşă dintele lui Buddha ,pe care l-a venerat şi păstrat cu mult respect .Aşa s-a ajuns la credinţa că cine stăpâneşte dintele , stăpăneşte şi conducerea ţării.
Prin secolul IV , regele Kalinga ajunsese atât de devotat religiei , încat oamenii s-au plâns altui rege , Paandu , pe motiv că liderul lor se roagă unui dinte , uitând de orice credinţă . Paandu a încercat să distrugă dintele, însă un miracol nespecificat l-a oprit , acesta convertindu-se la buddhism. A urmat un adevărat razboi între cei doi.
Paandu şi-a trimis fiica şi ginerele să găsească un loc sigur pentru relicvă. Prinţesa a adus dintele în locul în care se află acum ascuns în cocul său.
În secolul XVII este construit Templul Dintelui, pe care îl vedem şi astăzi, cu scopul de a proteja relicva şi a-i oferi respectul pe care îl merită. De la exterior, templul pare unul destul de banal, cu puţine decoraţii şi neimpresionând prin dimensiuni. În interior însă este folosit lemn preţios lăcuit şi decoraţiuni fine ,uşi de fildeş , toate încercând să redea măreţia şi importanţa locului . Relicva este păstrată în mai multe casete aurite, aflată una in cealaltă, şi care sunt împodobite cu pietre preţioase şi modele delicate aşezate într-un altar înalt .Am văzut doar altarul în faţa căruia era o perdea ,aceasta înlăturându-se doar în timpul celor trei slujbe: una dimineaţa, una la prânz şi una seara .
Mi s-a spus că uneori are loc şi un ritual de spălare a dintelui într-un amestec special de substante aromate şi esente de flori. Apa este apoi împărţită între credincioşi, crezându-se că aceasta are un efect pozitiv asupra vieţii celor care o folosesc .Oare , nu are un corespondent acest ritual ?
În luna august ,timp de 10 zile , are loc sărbătoarea Esala Erahera. Pe vremuri , dintele era scos într-o procesiune pe un elefant bogat împodobit, înconjurat de mii de oameni care dansau şi se bucurau. Acestuia i se alăturau alţi 100 de elefanţi .
În 1998 o boambă a tamilanilor hinduşi au afectat serios templu ,şi s-a renunţat la această procesiune.Sărbătoarea în sine mai are loc însă fără ca relicva să mai fie scoasă din templu.
Templu a fost reconstruit ,dar la intrare există pază militară.
Sărbătoarea din august este considerată una dintre cele mai mari manifestaţii buddhiste .
Tot aici se află palatul imperial folosit o vreme pentru diplomaţie ,sala de audienţe şi muzeul de arheologie ,pe care din păcate nu le-am vizitat.
Şi după această zi încărcată ,în care mintea ne-a fost inundată de informaţii noi ,am găsit o oră de relaxare urmărind un spectacol de dansuri tradiţionale ,care s-au încheiat cu doi şachiri ce-au dansat pe cărbuni încinşi.Spectacolul a fost plăcut.doar că eu l-aş fi înlocuit cu o binemeritată plimbare pe malul superbului lac din centrul oraşului.Este foarte adevărat că dansurile respective le văzusem ,e drept într-o altă interpretare.Dar pentru cine nu le-a mai văzut,merită văzute.
Ne-am încheiat ziua ,destul de încărcată ,cu o plimbare prin vestitul Bazar ,pe care l-am găsit la ora închiderii şi am putut să admirăm statuia construita în 1990 , ce vegheză oraşul pe timp de noapte , de sus ,de pe muntele Bahirawakanda .

57 imagini in total la aceasta impresie