De foarte curand m-am intors dintr-o excursie pe care am efectuat-o in mai multe tari. Una dintre acestea a fost Croatia, tara cu 2.000 de insule din care doar 80 sunt locuite. Am ajuns acolo prin Ungaria unde am facut un popas de noapte in localitatea Baja (langa Pecs) si am fost cazati la singurul hotel din oras numit Duna, destul de curat dar vechi si fara aer conditionat. Nu prea am reusit sa dormim din cauza caldurii si pe fondul unei starii de oboseala, dis-de -dimineata ne-am urcat in autocar si am pornit spre Croatia. In fata ochilor s-a infatisat prelungirea campiei Panoniei, aproape pana la Zagreb, cu intinse lanuri de grau. Am parcurs intreaga Croatie pe o autostrada impecabila si care in parte a fost construita pe vremea lui Tito. In prima parte a dupa-amiezii acelei zile am ajuns la Zagreb, oras cu aproximativ 700.000 de locuitori. Orasul este delimitat la dreapta de muntele Medvenita iar la stanga de raul Sava. Zagreb, cu vechea denumire Zagrev s-a nascut in secolul al IX lea, la poalele muntelui Mevenita , ca un centru de pregatire al calugarilor. Mai intai asezarea s-a dezoltat ca un centru religios iar ulterior, datorita prezentei comerciantilor se mareste considerabil. In prezent orasul are si o parte noua,numita Gradenc, cu blocuri construite in perioada comunista insa este aerisita avand multa vegetatie.
Delimitarea de partea veche a orasului se realizeaza printr-o strada. Centrul vechi este dominat de parcuri si cladiri construite in stil baroc si rococo. Cea mai impozanta cladire din aceasta zona este catedrala Sfantu Stefan pe care, din pacate am vazut-o numai din autocar si care se individualizeaza si prin 2 turle inegale, de 108, respectiv 109 m. Orasul, capitala a Croatiei nu m-a impresionat in mod deosebit aceasta si datorita timpului limitat in care am stat in aceasta locatie.
De la campie am trecut la o alta forma de relief, cea montana unde se afla o perla a Croatiei- Parcul National Plitvice- unul dintre cele 6 parcuri nationale ale Croatiei insa cel mai mare. Vizitarea parcului costa 100 de kuna (7 kuna= 1 euro) insa merita toti banii. La debarcaderul unde se afla un vaporas se ajunge prin coborarea a peste 200 de scari construite din piatra locului. Cu vaporasul se traverseaza lacul format din apa cascadelor si astfel se ajunge in parc. Apa lacului este cristalina, populata cu diferite specii de pesti-mai ales pastravi- si rate. Croatii intretin temeinic acest parc, in mod cat mai natural- copacii uscati nu sunt taiati iar cei cazuti in apa sunt lasati acolo spre descompunere. Parcurgerea unui traseu ( exista 3 trasee, de 4, 6 si 8 ore) se realizeza pe podete construite din lemnul padurii inconjuratoare. Parcul este declarat obiectiv UNESCO, din anul 1979 si este faimos pentru cascadele sale si pentru sistemul eco-hidrografic particular. Aceste cascade se datoreaza calciului poros care permite iesirea apei in cascade. Tot aici se afla si 55 de specii de orhidee. Dupa ce am vizitat acest obiectiv, ne-am deplasat spre riviera croata si am innoptat intre Tarnoe si Split, la hotelul Medena. Dimineata am pornit spre Split, cu vechea denumire Spalato, construit de Diocletian. Acesta a construit aici un palat cetate si un mausoleu. Mausoleul nu mai exista astazi si pe ruinele lui a fost ridicata catedrala catolica a orasului. Cetatea este locuita si astazi iar in interiorul acesteia este o adevarata piata cu tarabe, tarabute si taraboaie unde localnicii vand diverse produse locale-in special lavanda, si produse confectioanate din melci- dar si multe chinezisme. Mie mi-a placut mai mult zona din partea exterioara a cetatii, cu port, o alee marginita de palmieri, plante mediteraneene dar si mici fantani pentru racorirea turistilor. Nu trebuie sa ratati inghetatele lor, preparate dupa reteta italiana caci sunt delicioase.
Dupa-amiaza, tot pe riviera croata am ajuns la Dubrovnik, oras a carei denumire se traduce prin padure de stejari, care astazi nu mai exista. Orasul nou este construit pe dealurile care inconjoara cetatea insa sufletul acestuia se regaseste in interiorul cetatii. Cetatea a fost construita de localnici in sec. VII pentru a se proteja de invazia triburilor slave. Ulterior aceasta a fost extinsa si consolidata de venetieni. De aceea in interiorul cetatii se afla un turn cu ceas, un mic palat-al rectorilor- si un port, toate construite in stil venetian. In centrul cetatii se afla si catedrala sfantului Vlaslov, care a salvat orasul de invazia sarazinilor, iar imediat la intrare, spre stanga se afla cea mai veche farmacie din lume. Eu spun ca a meritat efortul si oboseala.