Delphi

Legenda spune ca Zeus a lasat sa zboare doi vulturi din capetele Pamantului si locul in care acestia s-au intalnit a fost considerat centrul Pamantului. Si ei s-au intalnit la Delphi!
Faptul ca Delphi are o pozitie centrala pe harta Greciei, intareste ideea ca grecii vechi considerau centrul tarii lor ca fiind centrul Pamantului. Deh! vanitate, orgoliu... Cert este ca imprejurimile naturale ale orasului sunt absolut superbe. O vale imensa strajuita la nord de munti impunatori, stanci plesuve si gigantice, iar la sud serpuieste raul Pleistus. O vale superba care se incheie in golful Corint si ai carei versanti sunt pe alocuri acoperiti de maslini. Mai jos de Delphi se afla si Amphisa, cunoscuta pentru minunatele sale masline.
Locul in sine este minunat, peisajele fac toti banii, in rest, legenda, mit si multa imaginatie.
Aici se gasea vestitul Oracol din Delphi, pazit de ferocele dragon Python. Astazi, cateva pietre antice iti lasa mintea sa zburde, imaginand aburul ce o inconjura pe prezicatoare. Alaturi, izvoarele castaliene, din care au mai ramas doar cateva roci, jucau pe vremuri un rol in procesul de prezicere al Pythiei. Usor de ajuns din sosea la aceste obiective, ele insa nu sunt prea spectaculoase.
Situl arheologic centrat pe templul lui Apollo, ascunde o epoca deosebit de infloritoare, dar astazi este destul de modest. Intrarea se face pe un soi de Via Sacra, un drum marginit de vestigii ale unor stravechi temple. Practic, fiecare oras mai important isi construia aici un templu in care depunea "tezaurul" sau bogatia cetatii. Ca sa glumim, un fel de Banca nationala in jurul lui Apollo. Printre ele, statui, mici piatete, fantani. Din toate acestea n-au ramas decat foarte putine insemne astazi, fiind restaurat templul orasului Atena.
Frumos este templul lui Apollo, din care au mai ramas cateva coloane si pavajul. Mare si impunator, probabil ca era o bijuterie arhitecturala, care avea in fata sa cateva statui impresionante ce pot fi vazute la muzeul alaturat. Putin mai sus este un mic teatru, in forma semicirculara. Avantajul este ca amfiteatrul se foloseste de panta muntelui, astfel incat atunci cand te uiti spre scena sa ai o priveliste minunata a vaii.
Un pic mai sus se afla stadionul, locul de desfasurare a competitiilor nu numai sportive dar si artistice dedicate Pythiei.
Din aceasta zona arheologica se vede mai in vale, de partea cealalta a soselei, templul Atenei Pronaia, care se pare ca este cea mai veche constructie antica din acest sit. De fapt, in jurul templului existau si altele mai mici, altare, sanctuare sau locuri de depozitare a tezaurelor, din care insa astazi nu se vad decat vagi urme. Alaturi, Gimnaziul, un loc unde se antrenau atletii pentru jocurile sportive.
Ceva mai interesanta este vizita la muzeu. Aici, piesele de rezistenta sunt Omphalos-ul (buricul Pamantului) si statuia Vizitiului, o statuie de bronz foarte frumoasa care a ramas intacta cam din anii 400 i. Hr. In rest, gasim frize ale templelor, statui, cateva lucrari in foita de aur interesante, fragmente din statuia unui taur lucrat in foita de argint si aur in marime naturala (wow! chiar marime naturala, mare cam de 2m). Impresionant mai este Sfinxul cu cap de om, labe de leu si aripi care strajuia Templul lui Apollo.
Oraselul, micut incat poate fi strabatut de la un cap la altul in maximum 15 minute pe jos, are aerul unui orasel de munte cochet dar nu din cale afara (mai mult mi-a placut localitatea dinaintea Delphi-ului).
Excursia dureaza 3 ore dus - 3 ore intors cu autobuzul din Atena, iar vizitarea inca vreo 3 ore. Drumul cu autobuzul devine placut doar cam in ultima ora si jumatate, din momentul in care se intra in zona muntoasa, in rest e campie.
Una peste alta, e interesant, peisajul minunat, dar cred ca efortul si timpul necesar este un pic cam mare in raport cu satisfactia turistica. Asta ca sa nu spun ca eu, cel putin, am ramas usor dezamagit.

16 imagini in total la aceasta impresie