Statuia lui Zeus
Locatie:
In orasul antic Olimpia, pe coasta de vest a Greciei de astazi, la aproximativ 150 km fata de Atena.Arhitect: Liobon
Sculptor: Pheidias
Durata de viata: construita aproximativ in jurul anului 450 iH- 462 dH.
Descriere:
Templul realizat in stil doric are o inaltime de 13 m si il intruchipeaza pe marele Zeus pe un tron decorat cu aur, pietre pretioase si fildes. Pe capul zeului se afla sculptata o cununa de ramuri de maslin, in mana dreapta tine o statueta a Victoriei facuta din aur si fildes, iar in mana stanga tine un sceptru cu un vultur in varf. Haina si incaltarile statuetei sunt facute din aur.
Istorie:
Situata in
Grecia continentala, la poalele muntilor Cronion, Olimpia este o asezare elena vestita prin faptul ca era
principalul centru cultural dedicat cultului lui Zeus si locul desfasurarii Jocurilor Olimpice. Se spune ca
sapte drumuri duceau la Olimpia, unul fiind numit
calea sacra (10 km) ce unea tarmul Marii Ionice de sanctuar, marginit de o parte si de alta de alte temple, altare, statui dedicate zeului zeilor.
Constructia maretului templu a inceput sub indrumarea arhitectului Libon din Eleea, cu
prada de razboi adusa de eleni in anul 468 iH si a fost
finalizata dupa batalia de la Tanagra, in 457 iH. Templul avea 64 m inaltime si aproape 28 de m latime, frontul anterior reprezenta lupta lui Pelops cu Oenomaos (realizata de sculptorul Paconios din Mendes) iar frontul posterior decorat cu lupta centaurilor cu lapitii (sculptor Alcamenes). Templul avea 6 coloane pe fatada principala si cate 13 coloane pe fatadele laterale In acest impunator edicifiu
sculptorul Fidias a realizat statuia lui Zeus, reprezantandu-i chipul incruntat - caci Zeus manuia adesea fulgerele; acest sculptor este si autorul statuii Atena din Parthenas (pentru constructia caruia s-au folosit 1.152 kg de aur).
Tehnica utilizata pentru constructia statuii este tehnica
criselefantina - imbracarea unei constructii din lemn in fildes si aur - desi era cunoscut la vremea respectiva ca aceste materiale sunt multe mai fragile ca marmura si in special fata de bronz. Insa se pare ca si aceasta constructie a fost
creata din dorinta de a uimi si de a minuna poparele lumii, nu dintr-un simt pios excesiv fata de maretul zeu. Atelierul lui Fidias, descoperit in anul 1958 cand a scos la iveala etapele acestei tehnici de constructie, a devenit sediul unei bazilici crestine, in prezent ruinata.
Templul lui Zeus a fost construit dupa modelul grecesc, pe o platforma rectangulara, cu numeroase coloane ce sutineau un acoperis ascutit, care forma cu peretii cladirii o serie de triunghiri interioare mascate de statuete si sculpturi. Sub acestea se aflau sculpturi prezentand cei 12 muncitori ai lui Heracle.
Tronul a fost confectionat
din abanos si bronz, cu bratele sustinute de doi sfincsi, impodobit cu fildes, aur si pietre pretioase. Picioarele zeului erau sprijinite de un taburet sustinut in cele patru colturi de alti
4 sfincsi de aur.
Trupul Zeului a fost creat din
lemn de abanos, acoperit cu fildes, pe portiunile ce reprezentau pielea, iar
imbracamintea si sandalele erau formate din
placi de aur turnate, mantia de aur ce ii cadea pe umeri, era
incrustataa cu pietre pretioase (realizata de fratele lui Fidias, Panaenos), iar pe cap purta o
coroana din frunze de maslin tot din aur. Hainele sale erau sculptate si decorate in culori topite in ceara, animale si flori si in special crini, fata era facuta din fildes, iar barba si parul din aur.
In mana dreapta se afla o statuie reprezentand-o pe
Nike, zeita Victoriei, lucrata din fildes si aur si care avea in maini o panglica tot din aur. In mana stanga era tinut mandru un
sceptru care se rezema de pamant si pe care statea un vultur de aur.Conform descrierilor istorice , statuia era asezata in capatul vestic al templului. Ocupa o suprafata de 7 metri si avea o inaltime de 12 metri, soclul pe care era asezat era de aproximativ 4 m, infatisandu-l pe Zeus pe un tron cu spatar inalt. De-a lungul peretilor, muncitorii au construit schele pentru vizitatori din lemn, acoperite cu fildes, pentru ca acestia sa poata admira chipul zeului.
Statuia nu mai exista in prezent iar cazul disparitei sale nu a fost rezolvat inca, desi au fost emise o serie de ipoteze posibile:
- decaderea Olimpiei ca urmare a edictului imperial din 393, ce interzicea ceremoniile si jocurile olimpice, urmate de expeditiile de prada ale gotilor, mari amatori de aur;
- decretul din 426 al imparatului Teodosie al II- lea prin care a ordonat demolarea tuturor lacaselor de cult pagane;
- distrugerea statuii in incendiul din 408 sau in incendiul din 475 ce a distrus o mare parte a Constantinopolului (transportata aici din ordinul imparatului).
- Imparatul roman Caligula a vrut sa ia statuia si sa o expuna in Roma, insa dispozitivul pe care il construise pentru transportarea ei s-a rupt, renuntand astfel la idee.
Statuia era inconjurata de marmura neagra si alba, care retinea uleiul scos, caci aceste statui confectionate dintr-un mix de materiale aveau nevoie de intretinere in raport cu clima localitatii. In ciuda acestor masuri, din acest templu nu am mai ramas decat soclul, fundatiile, fragmente de coloane cazute si pietre si parti incomplete din diverse statuete. In afara acestor
ruine, a descrierii istoricului Pausanias si moneda de bronz din timpul lui Adrian, nu mai avem alta imagine asupra maretiei acestei capodopere antice.
Cercetarile arheologice intreprinse de diversi profesori si cercetatori au redat lumii
mii de obiecte, printre care peste o suta de statuete si basoreliefuri din bronz, marmura si piatra , majoritatea aflandu-se in Muzeul de Arheologie din Olimpia.
Alte obiective turistice și atracții în Olimpia