Hanoi

Episodul 8 Hanoi
La aeroportul din Hanoi ne aşteaptă Dong, ghidul nostru pe perioada şederii în capitala Vietnamului şi la Halong Bay. Prima acţiune programată pentru Hanoi a fost o plimbare prin zona centrului vechi cu cicloricşa iar senzaţia trăită în acest furnicar de lume a fost fabulos, dar despre asta v-am povestit câte ceva în primul episod. Ce ar trebui să stim despre Hanoi ? Poate ar trebui să stim că este cea mai fermecătoare şi tradiţională capitală din Asia de Sud-Est, că este o combinaţie de foarte vechi şi foarte nou şi fără îndoială este centrul comerţului şi al culturii moderne al Vietnamului. În Dimineaţa următoare am avut un tur panoramic de oraş cu opriri şi/sau vizite la Palatul Prezidenţial şi zona adiacentă, Mausoleul Ho Chi Minh, Pagoda cu un singur stâlpTemplul Literaturii iar seara am avut un spectacol de marionete pe apă şi program liber. În această postare aş vrea să vă povestesc despre o plimbare prin centrul vechi al Hanoiului cunoscut şi sub denumirea de ,,Cele 36 de străzi,,. Această zonă comercială datează de şapte secole, fiind înfiinţată de un grup de 36 ghilde(bresle) care au hotărât să se stabilească aici, fiecare pe altă stradă. Astăzi supravieţuiesc multe din denumirile originale cum ar Str. Hârtiei, Str. Argintului, Str. Tinichelei sau Str. Preşurilor însă numai Str. Argintului îşi păstrează activităţile originale specializându-se în vânzare de bijuterii. Hotelul Eco Premier la care am fost cazaţi este situat în zona centrală aşa că am pornit la plimbarea de seară pe jos, cu harta în mână şi indicaţiile primite de la hotelier. Tumultul străzii a fost de nedescris. Fiind weekend, centrul istoric al Vechiului Hanoi din jurul Lacului Hoam Kiem care înseamnă ,,Lacul Sabiei Restituite,, a fost rezervat manifestărilor culturale şi activităţilor sportive sau recreative cu circulaţie exclusiv pietonală. Era amenajată o scenă pentru un concert rock cu lume buluc, mici grupuri de spectatori ce asistau la minirecitaluri a unor artişti independenţi sau la demonstraţii de dans, mai erau în zonă şi vânzători ambulanţi cu suveniruri, minuturi sau fructe ,,ready to eat,,. Din păcate spre marea supărare a lui Bogdan este a doua încercare ratată de-a trece pe Podul Răsăritului - ,,Elegantul Huc,, după cum este cunoscut acesta de localnici. Am făcut apoi un tur complet al lacului fiind opriţi în mai multe rânduri de grupuri de studenţi pentru a afla de la noi ce impresii avem legat de turismul din ţara lor, cu întrebări standard în engleză, identice la cele două grupuri cu care am conversat. Întoarcerea la hotel a fost însă cea mai amuzantă parte a serii. Hotelul era aproape, cca zece minute de mers pe jos, desigur dacă ţi-ai fixat reperele şi dacă te întorci pe acelaşi traseu. Noi am hotărât să-o luăm pe scutătură. Ghinion însă, vorba cuiva, ,,nu spui cine,, ne-am împotmolit la fiecare intersecţie. Străzi identice, clădiri asemănătoare, trotuare arhipline, tarabe ticsite cu aceleaşi tipuri de marfuri, carosabil plin de scutere, maşini sau ricşe, toate ăstea ne-au ,,ajutat,, ca în vreo 40 de minute să ajungem la destinaţie. Am urmărit harta, am buchisit numele străzilor(noroc că vietnamezii utilizează scrierea cu caractere latine) şi nu în ultimul rând am primit un ajutor din partea unui biciclist sau ricşociclist sau cum s-o fi chemând. Traversarea unei străzi pe trecera de pietoni sau pe oriunde altundeva e aceiaşi aventură. Scuterele trec în viteză pe lângă tine, ricşele si maşinile se opresc la doar câţiva centimentri lângă tine. N-am văzut accidente dar din spusele ghidului această statistică nu e roză deloc.

83 imagini in total la aceasta impresie