Parapantism

Parapanta

Parapanta

Parapantismul este un sport de competitie dar si unul de agrement, ce incepe sa castige teren si in Romania, datorita usurintei insusirii tehnicilor de zbor. De asemenea, parapanta este mai ieftina si suficient de mica pentru a fi stransa intr-un rucsac. Acest sport va ofera senzatia de zbor liber - pilotul este imobilizat intr-un ham suspendat sub o aripa din panza, pe care o dirijeaza cu ajutorul suspantelor (linii), miscarilor corpului si schimbarii centrului de greutate. Orice activitate de zbor trebuie sa se desfasoare cu acordul Aeroclubului Roman, respectiv a Autoritatii Aeronautice. In Romania sunt doar 40 de instructori profesionisti si maximum cinci scoli performante de zbor (de avut in vedere scolile din Bucuresti, Sibiu si Targu Mures), care pot pune la dispozitie instructori calificati, parapante pentru diferite nivele si greutatati, precum si echipament de protectie adecvat.

Tot ce zboara trebuie certificat si omologat, astfel incat cine doreste sa zboare cu parapanta trebuie sa urmeze niste cursuri de initiere. Partea frumoasa este ca se invata foarte repede si puteti zbura de la prima lectie. O parapanta la mina a doua costa aproximativ 400-600 euro, iar una noua 1.600-1.800 euro. De asemenea, mai trebuie achizitionate hamul, casca, parasuta de salvare, altivariometrul si combinezonul. Zborul in tandem este o alternativa mai facila si mai placuta de a zbura fara a parcurge procesul de invatare si antrenamente. Spre deosebire de zborul solo, zborul in tandem nu necesita decat o scurta informare de aproximativ 10 minute.

Echipament
Aripa - Aripa parapantei cuprinde doua straturi de material conectate in interior astfel incat sa se formeze un rand de celule. Lasand majoritatea celulelor deschise doar in partea din fata a parapantei, acestea se umplu de aer si pastreaza forma parapantei.

Pilotul este suspendat sub aripa cu o serie de linii. Aceste corzi sunt adunate in doua coloane - stanga si dreapta. Coloanele aduna liniile in 3 sau 4 randuri din spate in fata, distribuind greutatea in mod egal. Parapanta are de obicei o suprafata de 20-35 m patrati, o extindere de 8-12 m si greutatea de 3-7 kg. Greutatea insumata a aripei, hamului, rezervei, instrumentelor, castii, etc. este de 12-18 kg.

Hamul (seleta) - Pilotul este prins intr-un ham ce ii ofera sprijin in pozitia de stand si in picioare. Hamurile moderne ofera comfortul unui sezlong. De obicei de ham este atasata si o parasuta de rezerva.

Combinezon – Un costum care apara corpul de variatiile de temperatura.

Casca si manusi.

Instrumente
Altivariometru - Aparat care masoara altitudinea si rata de urcare, respectiv coborire, prin semnale audio. Principalul scop al acestui aparat este de a ajuta pilotul sa ramana in mijlocul termalelor.

Radio - Pilotii folosesc radioul pentru antrenamente si pentru a comunica cu ceilalti piloti in zborurile de cross-country.

GPS - Acest sistem este necesar pentru zborurile din competitii, atunci cand trebuie demonstrata trecerea corecta prin punctele obligatorii.

Controlarea parapantei
Franele - Pilotul tine in fiecare mana linii de control ce sunt conectate la marginea din stanga, respectiv dreapta aripii. Acestea se numesc frane si ofera principalul control al pilotului asupra parapantei. Franele sunt folosite pentru a ajusta viteza, pentru a vira si pentru a semnaliza.

Schimbarea greutatii - Pe langa manipularea franelor, pilotul trebuie sa se incline pentru a vira corect. Schimbarea greutatii poate fi utilizata pentru viraje mai stranse, atunci cand franele nu sunt disponibile.

Bara de viteza - Bara de viteza sau acceleratorul este un control pentru picioare, atasat de ham si conectat cu partea din fata a aripei, de obicei printr-un sistem de cel putin doi scripeti. Aceasta bara poate fi folosita pentru a mari viteza, prin micsorarea unghiului de atac al aripei.

Mijloace mai complexe de manevrare a parapantei sunt oferite de manipularea directa a liniilor.
- Liniile legate de punctele cele mai exterioare a partii din fata a aripii sunt folosite pentru a plia marginile (urechile) in interior. Astfel se mareste rata de coborare.
- Liniile legate de partea din spate a aripei pot fi folosite pentru manipulare atunci cand franele nu sunt disponibile.
- In franarea cu liniile B, se trage usor in jos al doilea set de linii de pe marginea din fata a aripii, pentru a face o cuta pe partea inferioara a suprafetei aripii ce va actiona ca o frana, reducand viteza semnificativ.

Atunci cand conditiile de vant sunt foarte bune pentru ridicare sau cand vremea se schimba rapid, pot aparea probleme la aterizare. In aceste situatii, exista cateva tehnici pentru a reduce rapid din altitudine:

Coborare in spirala - Este cea mai eficienta metoda de a cobora rapid - cu putin antrenament se poate cobora cu 15 m pe secunda sau mai rapid. Tragand constant de o frana se ingusteaza unghiul de intoarcere, formandu-se o rotatie in spirala. Odata aflati in aceasta miscare, partea exterioara a aripei trebuie sa fie stabilizata cu frana exterioara, iar rata de coborare trebuie controlata cu delicatete maxima.

Franarea cu liniile B (B-Line Stall) - In afara de zborul normal neaccelerat cel mai bine este sa prindeti liniile B de pe ambele margini si sa le trageti in jos. Daca trageti de linii prea mult, pozitia de zbor va deveni prea instabila si aripa se va intoarce cu totul. Daca veti da drumul la linii aripa va accelera rapid, cu un efect de oscilatie. Daca asta nu se intampla imediat, puteti impinge in acelasi timp liniile A.

Urechi mari (Big Ears) - Tragand in jos de cele mai exterioare trei suspante ale liniei A, se pliaza zonele exterioare ale volaturii. Aceasta manevra va micsora unghiul de planare fara a afecta neaparat si viteza. Exista posibilitatea ca in aceasta manevra voalura sa se incurce partial intre suspante si sa nu mai revina la forma normala. O deformare mica a formei voalurii nu va va impiedica totusi sa aterizati in siguranta.

Lansarea
La fel ca la un avion, lansarea si aterizarea se efectueaza pe directia vantului.

Lansarea cu fata - La vanturile mici aripa se umfla prin alergare cu fata, astfel incat presiunea aerului generata de miscarea in fata sa umfle aripa.

Lansarea inversa - La vanturile mari pilotul aduce aripa in pozitia de zbor stand cu fata spre aripa, apoi se intoarce sub aripa, pentru a completa lansarea.

Tractarea - Pe terenurile mai plate, pilotul poate fi lansat prin remorcare. Odata ce se afla la inaltimea dorita, pilotul da drumul coardei de lansare. Aceasta metoda necesita antrenament special.

Aterizarea
Chiar inainte de aterizare aripa trebuie umflata putin, pentru a scadea viteza de coborare. La vanturi mici este normala o alergare usoara. LA vanturi moderate sau puternice se poate ateriza si fara viteza de inaintare.

Zbor termal
Atunci cand soarele incalzeste pamantul, unele suprafete se incalzesc mai mult decat altele (stanci, cladiri), eliberand coloane de aer termal ce se ridica inaer. Adesea aceste coloane sunt imprastiate de vant, dar in urma se formeaza coloane noi.

Odata ce gaseste un aer termal, pilotul zboara in cerc, incercand sa se roteasca pe centrul partii celei mai puternice a coloanei, acolo unde aerul are cea mai mare forta de ridicare. Majoritatea pilotilor folosesc altivariometrul pentru a urmari viteza de urcare si coborare.

Adesea coloanele termale sunt inconjurate de curenti puternici care creeaza turbulente ce pot provoca plierea aripii.

Cross-country
Odata ce pilotul stapaneste aptitudinea castigarii in altitudine folosind aerul termal, acesta poate plana de la o coloana la alta. Zonele cu aer termal pot fi identificate cu ajutorul caracteristicilor geografice care le genereaza, pasarilor care se inalta sau norilor acumulati care marcheaza varful unei coloane termale.

 

Siguranta
Siguranta in zbor este direct proportionala cu priceperea si intuitia pilotului. De remarcat este faptul ca marea majoritate a accidentelor se datoreaza unei erori de pilotaj. Echipamentul este construit foarte bine si daca este corect intretinut nu va ceda niciodata. Din acest motiv, parapantismul este un sport foarte sigur.

In general, pilotii precauti niciodata:
- nu zboara in locuri cu un grad de dificultate mai mare decat pregatirea sa;
- nu se lasa influentat de exemplele negative ale celorlalti piloti;
- nu zboara in zilele in care vremea este neprielnica. Turbulentele sunt dusmanul nr. 1 al pilotilor parapantisti, deoarece aripa este flexibila si vulnerabila.

Precautiile de siguranta includ verificarile echipamentului inainte de zbor, castile, hamul cu protectie pentru spate (spuma sau perna de aer), parasuta de rezerva si observarea cu atentie a celorlalti piloti care se lanseaza, pentru a evalua conditiile de vant.

 




Album foto

Parapanta Parapanta Parapanta Parapanta Parapanta
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.