Colombo

SRI LANKA ! Ştiu puţine lucruri despre această ţară . Partenerul meu de călătorie cunoaşte aceste locuri de foarte mulţi ani şi îmi spune că revine aici , an de an ,cu aceaşi plăcere şi încântare ca prima oară . Îl ştiu un om pretenţios aşa că , mă încred în entuziasmul lui şi aştept să fiu la fel de încântată .
Cobor pe pământ singalez la mijocul lui decembrie.
La coborârea din avion suntem întâmpinaţi de primii singalezi , lucrătorii aeroportului BANDARANAYKE-Colombo : bărbaţi mici de statură ,cu pielea închisă la culoare ,îmbrăcaţi în pantaloni negrii şi cămăşi albe şi femei îmbracate în sari roz . Îmi amintesc că citisem undeva ,că femeile îmbracă aceste rochii doar în zilele de sărbătoare . Îmi spun :" Iată , sosirea mea aici e o sărbătoare !" şi mă simt onorată că au îmbrăcat pentru mine minunatele sari .
Ne recuperăm bagajele , trecem de punctul vamal şi ne îndreptăm spre ieşire , unde , gazdele noastre ne aşteaptă .
După câţiva paşi rămând descumpănită : în locul unei statui de-a lui Buddha ,aşa cum mă aşteptam ,în faţa ochilor mi se desfăşoară scena naşterii lui Isus alături de un multicolor brad de Crăciun (artificial ,desigur) . Îmi revin repede şi pun totul pe seama ospitalităţii , peste câteva zile este cea mai mare sărbătoare Creştină , iar cei care urmează îndemnurile lui Buddha trebuie să acorde respectul cuvenit .
Printre mulţimea şi larma asurzitoare , pe care am asemuit-o cu glasul păsărilor din Delta noastră ,îl zărim pe JAYARATHNA , gazda noastră ,care ne face semne cu un minuat buchet de flori .Îmi întinde stângaci buchetul cu flori multicolore şi mă îmbrăţişează prieteneşte ,ca şi cum ne-am cunoşte de o viaţă .
Un alt bărbat singalez care îl însoţeşte ,se apropie de noi împreună cu un alt oaspete " recuperat" din mulţimea gălăgioasă , îmi întinde mâna şi mă salută cu "Bună ziua " . Îl privesc întrebătoare şi încântată în acelaşi timp că aud vorbă românescă .Toţi ceilalţi vorbesc germana ,la fel ca şi mine de altfel (fac această călătorie alături de partenerul meu neamţ ). Îmi spune că a aflat că sunt româncă şi a învăţat acest salut de pe internet .
Urcăm în micobuzul care ne aşteaptă şi intrăm în ceea ce am numit eu "o lume nebună,nebună !".
Prima imagine este aceea a unei staţii de taximetre ,plină cu tuktukuri colorate .Şoferii acestora roiesc pe lângă călătorii sosiţi negociind preţurile în singaleză ,engleză , germană...
Se circulă pe partea stângă , mintea mea preocupată cu imaginile ce se desfăşoară cu repeziciune ,uită asta ,aşa că , scot primul strigăt de disperare văzând autobuzul care se îndreptă vijelios spre noi .Este doar începutul unei călătorii pe care nu mi-am imaginat-o că se va termina cu bine. Deşi sunt obişnuită cu aglomeraţia oraşelor ,ceea ce m-a întimpinat aici nu pot să descriu în cuvinte. Nu am putut şi nu reuşesc încă să îmi explic ,cum pe aceeaşi bandă şi în acelaşi timp pot circula un biciclist , un motociclist , un tuktuk şi un camion ,sau un autobuz , sau mai ştiu eu ce alt fel de maşină . Ca să nu mai vorbesc de pietoni deloc grăbiţi sau pur şi simplu o vacă sau un câine ce apar pe neaşteptate.
Sărăcia acestei ţări mă izbeşte în primele momente neplăcut . Prietenul meu îmi citeşte aceasta pe faţă şi îmi spune :"Ţi-am spus că aici este o altfel de LUME. Aici vi şi nu te mai reîntorci niciodată ,sau revi şi revi ..." Nu îl mai aud , pentru că spectacolul ce se desfăşoară în faţa mea pune stăpânire pe mine şi încet ,încet ,mă prinde în vraja lui . O vrajă care fascinează ,care mă face curioasă şi care mă încântă cu fiecare clipă care trece.
Oprim să ne astâmpărăm setea . Este un mic local ce l-aş asemui cu o cofetărie de cartier de la noi . Fără prea mari sperante, întreb dacă nu este o toaletă . Însoţitorul nostru se informează şi îmi indică drumul.Toaleta se află în partea laterală a cofetăriei şi este separată de o altă mică terasă printr-un zid .Vreau să intru , dar un bărbat îmi spune ceva într-o limbă ce nu o înţeleg . Bănuiesc că mă opreşte să intru , deoarece aceasta este ocupată . După câteva minute , de după zid , îşi face apariţia un al doilea bărbat cu o găleată şi o mătură în mână . La fel ca si primul îmi spune ceva , nu le înţeleg vorbele , dar din mimica lor îmi dau seama că îşi cer scuze pentru condiţiile pe care mi le pot oferi şi că au nu au făcut altceva decît să cureţe locul ,pentru ca eu ,un străin de ţara lor ,să găsesc totul curat . Iar gestul m-a impresionat .
Ne continuăm drumul şi intrăm pe autostrada nefinalizată încă (nu este un lucru nou pentru mine).De-o parte şi de alta a autostrăzii se desfăşoară peisajul verde al Sri Lankăi.Din viteza maşinii fac cunosştinţă cu plantaţii de orez , plantaţii de cocotieri şi palmieri ,dar şi arbori de cauciuc .
După o călătorie de aproximativ o oră jumătate ajungem la destinaţie , unde soţia şi fica lui Jayra ( aşa i-am prescurtat numele gazdei noastre ) ne întâmpină la poarta casei.

18 imagini in total la aceasta impresie