Gradinile Suspendate din Babilon
Locatie:
Pe malul estic al raului Euphrates, la aproximativ 50 km sud fata de Bagdad, Irak.Arhitect: necunoscut;
Detaliu specific: existenta unei vegetatii luxuriante, vesnic verzi si extrem de spectaculoase si inmiresmate plantate pe terase artificial construite, pe diferite niveluri ce adaposteau camere locuibile.
Durata de viata: construite intre 604 IH -562 IH - se pune la indoiala existenta acestora;
Descriere:
Constructie in forma rectangulara, cu bolte arcuite pe fundatii cubice.
Istorie:
In legatura cu acest “munte artificial” exista foarte multe controverse si discutii legate de existenta gradinilor suspendate. Chiar si numele acestora ridica semne de intrebare, unul dintre inconveniente fiind faptul ca gradinile nu erau suspendate (imagine creata de plantele care se revarsau catre exterior), ci dispuse in terase care se inaltau in trepte pe mai multe nivele, ca o scara uriasa, sub ale carei terase erau camere locuibile.
Numele popular,
"Gradinile suspendate ale Semiramidei”, presupun existenta acestui personaj Semiramida. Si nu a existat, ci a fost la un moment dat atribuita aceasta identitate sotiei regelui sirian Ninus, Sammuramat, dar gradinile sunt mentionate a fi construite doua veacuri mai tarziu in timpul regelui Nabucodonosor al II-lea. Varianta existentei acestui personaj si ca aceste gradini i-ar fi apartinut nu este sutinuta de scrierile vremii, care nu mentioneaza in timpul regelui Ninus, nimic din aceasta constructie maiastra:
Herodot, care descrie destul de amanuntit Babilonul din secolul V iH., nu vorbeste nimic despre gradinile suspendate.
In antichitate, orasul Babilon era renumit datorita gradinilor sale suspendate. Unii istorici mentioneaza ca numele orasului Babilon deriva din ebraicul “babel” care inseamna “incurcatura”, deoarece - dupa traditia biblica - limbile diferitelor popoare care au lucrat la turnul din Babilon s-au incurcat. Altii, povestesc ca in realitate, mai probabil este faptul ca lucrarile se executau cu sclavi, capturati in timpul campaniilor de razboi si care vorbeau limbi sau dialecte diferite.
O alta legenda spune ca aceste gradini au fost create in jurul anului 600 iH din ordinul regelui Babilonului,
Nabucodonosor al II-lea (Nebuchadnezzar II), pentru sotia sa Amythis, originara din
Media, care regreta peisajul pitoresc al tinuturilor natale.
Suprafata imensa a gradinilor (
cca 15.000 mp) era sustinuta de o adevarata padure de coloane de piatra (ca unic material de constructie - adus de la sute de kilometri departare) si avea un
sistem de irigare ce utiliza masini ce urcau apa din Eufrat la inaltimea dorita (fara ca aceste constructii sa fie vizibile in exterior), iar de acolo aceasta cadea in siroaie, f
ormand mici cascade si raulete care menineau pamantul umed tot timpul. Aceasta este si motivul pentru care gradinile ar fi fost mereu verzi, infloritoare, emanand prospetime si mirosuri rafinate, imbietoare.
Plante rare, smochini, migdali, nuci, rodii, diferite specii de trandafiri, nuferi, arbori de tamaie stapaneau aceste tinuturi mirifice cu o atmosfera de vis.
Aceste
gradini unice in lume au fost construite dintr-o dorinta umana de liniste, desfatare, pace sufleteasca spre deosebire de celelalte monumente care vizau scopuri inalte, eroice, de preaslavire sau supunere.
Distruse in timpul unor serii de cutremure in al doilea secol iH, cu multi ani in urma oamenii au folosit caramizile si coloanele de piatra pentru constructia unui dig de-a lungul Eufratului lasand posteritatii doar cateva urme, destul de vagi, a existentei acestui paradis exotic. Un
ultim martor al vegetiatie luxuriante din aceste gradini spectaculose este o specie de arbore numita
"Tamaris Orientalis”, ce se regaseste printre ruine.