Moshi

                                   Au trecut câtiva ani de când urmaresc cu interes crescând Programele de calatorie a diverselor agentii turistice, în zonele de safari din Africa, tot mai mediatizate prin documentare de calatorie sau impresii postate pe site-uri de specialitate. Am trecut cu greu anul 2020, cu amenintarea permanenta a infectarii cu virusul Sars-Cov2, neluând nici o clipa în derâdere sau cu lejeritate regulile de igiena si distantare sociala impuse de autoritati. Și totusi la un moment dat încorsetarea în spatiul limitat al localitatii de domicilul si zonele adiacente, impusa de restrictiile care oscilau permanent de la tara la tara iar în România de la un judet la altul, au devenit tot mai greu de suportat si la finalul anului am acceptat cu entuziasm si încântare o propunere de Safari în Tazania. Plecarea s-a realizat cu o companie aeriana care nu impunea efectuarea de teste iar Tanzania a facut parte dintre tarile cele mai putin afectate de aceasta pandemie, asa ca toata calatoria s-a facut cu cea mai mare lejeritate posibila în conditiile date la nivel mondial.

                                  Toata calatoria a durat 13 zile si a avut doua parti importante. In prima parte, care s-a desfasurat în Tanzania continentala am îmbinat vizitarea unor locuri emblematice ale acestei tari cu experienta unui safari de neuitat, în unele din  Parcurile Nationale cele mai renumite ale Africii, iar a doua parte a fost un sejur de cinci zile în Zanzibar. Scopul calatoriei a fost o evadare dintre blocuri, din orasele în care am fost ”sechestrati” mai mult sau mai putin în anul 2020, o evadare în natura, în lumea mirifica a plantelor si a animalelor. Cea mai mare parte a excursiei am dedicat-o zilelor de safari.Ca o curiozitate, în dialectul local Kiswahili, cuvântul “safari” înseamna, “calatorie”. Și într-adevar, nicio calatorie întreprinsa în interiorul granitelor Tanzaniei nu prea are sanse de a fi vreodata uitata, nici macar de catre cei mai umblati calatori. Noi am început calatoria cu o ”drumetie” pe Kilimanjaro de la Marangu Gate 1860m spre Vârful Mandara la 2560m însa tentativa noastra de ascensiune  a fost sortita esecului pe de-o parte pentru ca nu ne-am impus acest obiectiv iar pe de alta parte ne-a si surprins o ploaie torentiala asa ca am renuntat destul de repede la aceasta ascensiune. Sloganul nostru a fost ”pole - pole” ( ceea ce în limba Swahili înseamna încet- încet) pâna unde ne tin bateriile. Nu pot sa nu remarc caracterul simbolic al Muntelui Kilimanjaro pentru Tanzania. Imediat dupa escala la Dar Es Salaam în timp ce ne îndreptam spre Aeroportul International Kilimanjaro, unii dintre pasageri (cred ca erau localnici) ne indemnau sa mergem spre hublourile din partea dreapta a avionului pentru a vedea de sus Muntele Kilimanjaro, cunoscut fiind faptul se arata destul de rar, nu degeaba este numit  ”muntele sfios”. De cele mai multe ori este învaluit în nori si ceata iar de data aceasta abia am reusit sa captam cu aparatele de fotografiat vârful muntelui deasupra norilor iar daca n-as fi vazut muntele cu ochii mei mai greu m-ar fi convins cineva ca valul acela alb este chiar zapada si gheta de pe vârful muntelui. Acest fapt a marcat preocuparea noastra de-a surprinde muntele de pe terasa hotelului pe cer senin sau între norii care acopereau partial cerul, iar în dimineata în care am parasit Kilimanjaro Wonders Hotel ”muntele sfios” ne-a rasplatit cu asupra de masura aratându-ni-se în toata splendoarea sa.