La Paz

La Paz este cea mai insolita destinatie din acest circuit sud-american. Este un oras plin de farmec, încadrat de Anzi, situat într-un canion adânc, la mai mult de 3.500 de metri deasupra nivelului mării, metropola andină este un oraş aflat la cea mai mare înălţime din lume. Cu cartiere dens populate ce se întind pe dealurile ce încercuiesc centrul oraşului plin de viaţă, înalte de până la 4000 de metri, către oraşul El Alto. Utilizare cuvantului deal la 3500 de metri inaltime de catre ghidul nostru ne-a cam nedumerit dar ne-am lamurit ca n-a fost intamplatoare el trata situarea orasului La Paz ca nivel 0 iar diferenta de cca 500 de metri pana la El Alto corespunde desigur incadrarii acestora la categoria dealuri. Orasul are o personalitate puternică este zgomotos, agitat şi mai ales colorat, colorat la propriu.. Dar La Paz este în acelaşi timp captivant , viu, intens şi problematic. La Paz se află la o altitudine ce variază de la 3500 de metri, în zonele rezidenţiale mai joase, până la mai mult de 4000 de metri în El Alto acolo unde este aeroportul pe care am aterizat la sosirea noastra din Buenos Aires. Acomodarea organismului nostru la o asemenea altitudine poate fi dificila, motiv pentru care am fost indemnati inca din Buenos Aires ca in avion sa cerem ceai de coca sa putem suporta mai usor presiunea atmosferica la asemenea inaltime. Pe tot parcursul sederii noastre in Bolivia si Peru am baut cate doua-trei ceaiuri de coca pe zi, am mestecat frunze de coca si uneori chiar si bomboane coca, cert este ca ne-am acomodat cu altitudinea sau coca si-a facut efectul scontat si programul s-a desfasurat normal. În ciuda soarelui arzător din timpul zilei, odată cu lăsarea serii s-a facut racoare si a fost nevoie de pornirea caloriferelor in camerele de hotel. In La Paz cu cât urci, cu atât este mai puţină vegetaţie, mai frig, iar casele sunt mai sărăcăcioase, făcute în marea lor majoritate din chirpici. Cu cât cobori, cu atât este mai verde, mai cald, iar casele sunt mai bogate, mai aratoase, făcute în marea lor majoritate din cărămidă. Peisajul este fabulos şi poate fi admirat în toată splendoarea lui de la unul din punctele de observaţie ale oraşului - asa numitele Mirador.
De dimineata am inceput un tur de oras prin La Paz - oras care a fost intemeiat de catre capitanul Alonzo in 1548 sub numele de La Ciudad de Nuestra Senora de la Paz, iar astazi este centrul administrativ al tarii. Orasul are numeroase cladiri coloniale foarte bine conservate si gazduieste multe targuri indiene. Atractii: Palatul Presidential, Catedrala din Piata Murillo, Muzeul Miniaturilor, Muzeul instrumentelor muzicale, Casa de Murillo -muzeu dedicat acestui erou al luptei de independenta. Dupa o plimbare printre autobuze si taxiuri pe o strada cu sute de magazinase cu suveniruri de tot felul ajungem la Biserica San Francisco impodobita cu sculpturi in piatra, o cladirea impresionanta iar piaţa care o înconjoară este cel mai aglomerat loc din La Paz este un furnicar multicolor cu tineri si batrani, turisti si localnici, un vartej de oameni foarte interesant de privit. Turul se incheie cu o incursiune in Valea Lunii cu relieful sau asemanator celui selenar.
Nu pot sa nu remarc faptul ca la reusita acestui periplu prin La Paz si apoi pana la granita cu Peru pe malul lacului Titicaca, un mic rol l-a avut si ghidul nostru Carlos. La prima vedere am fost toti rezervati si ne-am aruncat unii altora cate o privire cel putin nedumerita cand l-am vazut pe Carlos in holul hotelului imbracat ca un papagal si cu o figura usor efeminata. N-a trecut insa mult si toata lumea l-a indragit si apreciat.
Ne-a povestit mult despre preşedintele Boliviei, Evo Morales,care este primul preşedinte din lume de origine indigenă. Cum ajungi în La Paz te întâmpină faţa zâm¬bitoare a preşedintelui Evo Morales de pe tot felul de panouri care laudă programe guvernamentale precum planul de a construi un teleferic între oraşul de jos, din vale, şi oraşul satelit de sus, El Alto, unde locuiesc cei mai săraci cetăţeni. Faptul că populaţia indigenă majoritară a rezistat de-a lungul timpului şi şi-a luat astăzi soarta în mâini face din Bolivia o ţară unică între fostele colonii spaniole din America de Sud. Am putut remarca ca femei metise boliviene, merg astazi mândre pe stradă în costumele lor tradiţionale frumos colorate, care au rămas neschimbate din secolul XVIII. Le-am putut vedea vânzând pui sau miei jupuiţi şi cărând, în bocceaua pe care o poartă mereu în spate, de la copii şi sticle, până la frunze de coca si diverse produse pentru comert. Le-am vazut stând în pieţe în spatele movilelor de cartofi sau servind o băutură purpurie făcută din porumb, denumită chicha morada. Dacă acum o jumatate de secol nu erau nici măcar lăsate să meargă pe trotuarele din La Paz aceste localnice pot fi întâlnite şi cu servieta în mână, mergând la birou sau chiar aceste femei luptătoare, sunt membre in parlament si in guvern.
Carlos ne-a povestit lucruri interesante despre reformele facute de presedintele Evo Morales, cum ar fi incurajarea populatie de-a se intoarce in zonele rurale pentru a-si cultiva mai departe obiceiurile si preocuparile specifice zonelor, despre cum a reusit sa convinga parlamentul sa acorde ajutoare sociale pentru cei care se intorc in zona amazoniana. Ne-a povestit apoi despre discrepantele dintre bogati si saraci, despre sistemul de educatie, despre traditii, populatii bastinase si religii.
Unul dintre scopurile mandatelor prezidenţiale ale lui Evo Morales care este la al treilea mandat prezidential, îl reprezintă impunerea distincţiei între planta coca şi drogul obţinut în urma unui proces chimic, cocaină. În ciuda acestui efort de a depenaliza consumul ancestral pe pământurile boliviene al frunzei de coca, confuziile şi asocierea celor două continuă. De altfel, articolul 384 al Constituţiei boliviene menţionează că frunza de coca este patrimoniu cultural şi resursă naturală, care, în stadiul său natural, nu este stupefiant.
Un Muzeu al Coca din La Paz te poartă prin lunga istorie a plantei, de dinainte de cucerirea de către europeni până la invenţia Coca-Cola şi utilizarea cocainei în tratamentele geriatrice ale doctoriţei Ana Aslan.
Despre Evo Morales ne-a mai spus Carlos ca in pregătirea alegerilor din 2014, nu a pregetat nimic pentru a scapa de orice contracandidat serios, el înlăturându-i din propriul partid sau de pe scena politică (prin condamnări sau forţându-i să plece în exil) pe toti cei care i-ar fi putut ameninţa dominaţia.
Bolivia are cca 10 milioane de locuitori, din care 60,8 % populaţie urbană şi 39,2 % populaţie rurală. Aproape 70 % din populaţia Boliviei e compusă din nativi americani, dintre care Quechua 30 % şi Aymara 25 %. Alte grupuri de indigeni cuprind Guarani, Mojeno şi Chimane. Aproximativ 25 % din locuitori sunt metişi (moştenitorii amestecului rasei europene cu indigenii), iar 5 % din populaţie îl reprezintă urmaşii europenilor. Există trei limbi oficiale: spaniola (folosită în administraţie, învăţământ şi afaceri şi vorbită ca primă limbă de 30 % din locuitori), Quechua şi aymara si se mai accepta folosirea a inca 34 de limbi ale grupurilor de indigeni de pe tot teritoriul tarii.
Pentru a sublinia multinationalitatea acestei tari sud americane, precum si pentru impotanta ce se acorda populatiei indigene, doua simboluri ale acestei tari cred ca sunt edificatoare:
-numele complet al tarii este Statul Plurinaţional al Boliviei
-un alt steag al Boliviei - Wiphala, un steag multicolor care se poate vedea adesea fluturând în această ţară
Spuneam intr-un paragraf anterior despre aglomeratia din oras datorita stradutelor in panta si in general foarte inguste, ce este de remarcat ca promisiunea presedintelui Evo Morales de-a reglementa transportul in comun in La Paz este pe cale de-a se realiza printr-un sistem de funicular aerian.
Sistemul de funicular aerian numit Gondola La Paz - El Alto, care face legătura între oraşele La Paz şi El Alto a fost dat in functiune in 2014 Din momentul in care au fost finalizate primele trei linii, este cel mai lung Sistem deTransport Urban cu telecabina din lume.
Sistemul îşi propune să rezolve mai multe probleme simultan, cum ar fi transportul public pentru populatia săracă, care nu poate face faţă "costurile semnificative" în timp şi bani, care implică transferul de forta de munca între cele două oraşe precum si diminuare nivelul haotic şi ridicat al traficuli rutier si reducerea poluarii aerului si diminuarea semnificativa a zgomotului.
In 2015 s-a mai dat in folosinta inca un tronson de funicular din cele sase care sunt in proiect.

Cu toate ca m-am lungit prea mult in aceasta expunere vrea sa mai adaug cate ceva despre mancare. Bolivienii preferă să meargă la una din numeroasele saltenerii locale pentru o gustare rapidă. Salteñas sunt produse de patiserie în formă de semicerc, foarte populare, umplute cu o compoziţie din carne de vită, de porc sau de pui, amestecată cu sos dulce, uşor picant, care conţine uneori mazăre, cartofi şi alte ingrediente. Aceste placintele seamana oarecum cu empanada argentiniana. Bolivienii preferă, de asemenea, să bea Paceña sau Huari în loc de beri de renume internaţional, şi Mocochinchi sau Papaya Salvietti în loc de Coca Cola. In Bolivia nu au succes marile lanturi de magazine de tip fast food. Ei preferă să consume Quinoa, o cereala bogată în proteine şi aminoacizi, în loc de orez, şi chuño, un cartof deshidratat natural la frigul nocturn, care poate rezista până la 10 ani, în loc de alimente conservate chimic.
https://youtu.be/TyZo1mzEQzQ

72 imagini in total la aceasta impresie