Dachau

Am vizitat acest lagar nazist de concentrare in toamna lui 2010. Tot ce stiam despre lagarele naziste, era din filme si din cea mai citisem, in special despre cel de la Auschwitz din Polonia.

Dachau este un orasel situat cam la 16 km in NV-ul Munchen-ului.

Lagarul de aici este primul de acest fel deschis in Germania si a servit drept prototip pentru toate celelalte infiintate ulterior, in ceea ce priveste planul constructiilor si organizarea (cand am vazut imaginile de la Auschwitz, m-a surprins asemanarea cu lagarul de la Dachau, fara sa stiu ca de fapt acestea erau construite in mod deliberat in acelasi fel).

Cel care a conceput organizarea si planurile cladirilor pentru lagarul de la Dachau a fost ulterior desemnat sa asigure organizarea unitara a tuturor lagarelor naziste dupa modelul celui de aici.

Lagarul de la Dachau a fost deschis in 22.03.1933 iar cel de la Auschwitz, ulterior, prin anii `40.
Ambele au devenit simboluri ale terorii naziste.

Inca inainte de a ajunge la intrarea in lagar, ne-a atras atentia zidul masiv, prevazut cu sarma ghimpata si turnurile pentru santinele (am inteles ca sunt 7 astfel de turnuri).Poarta de intrare in lagar poarta, desigur, sloganul "Arbeit macht frei" (Munca te elibereaza), pe care l-am vazut si in imaginile de la Auschwitz. Mie mi s-a parut cinism din partea nazistilor sa foloseacsa acst slogan. Daca se poate vorbi aici de eliberare, atunci nu putea fi vorba decat de "eliberarea de libertate" cum a spus, foarte frumos, cineva p`aici pe site.
Din lagar s-au pastrat doar cladirile administrative si inchisoara (transformate in muzeu) si crematoriul.
Din baracile in care erau cazati (inainte de a fi gazati) detinutii s-au pastrat doar fundatiile din beton.
Nici nu aveau cum sa reziste si baracile intrucat erau facute in cel mai sumar mod posibil: doar pereti din lemn si acoperis.

Prin amenajarea muzeului in cladirea administrativa a ofiterilor SS s-a urmarit pastrarea pe cat posibil a incaperilor exact cum erau ele pe vremea nazistilor. Nu s-au facut renovari ci, prbabil, doar tratamente de dezinfectare si conservare a zidurilor si obiectelor.Cu toata dezinfectarea si conservarea lor, in acele cladiri era o atmosfera si un miros ingrozitoare. Mirosea a moarte. Si parca mirosul asta nu-mi mai iesea din nari. Pana si la restaurantul de la iesirea din lagar mi-era teama ca o sa gasim mancare din aceea pe care o dedeau detinutilor. Atunci m-am gandit ca poate ar fi chiar o idee de afacere destinata doritorilor de senzatii tari.

E clar ca vizitarea unui lagar nazist produce impresii puternice asupra vizitatorilor (si nu din cele mai placute).

In cladirea muzeu se pot vedea documente, fotografii, filme cu marturii ale supravietuitorilor lagarului, obiecte personale ale detinutilor, uneltele folosite pentru pedepsirea detinutilor, harti, grafice etc. Toate aceste informatii prezinta, de fapt, istoria lagarului, incadrata in contextual social si politic al vremii.

M-au impresionat imaginile cu muntii de obiecte personale stranse de la detinuti (documente personale, ochelari, proteze, jucarii, ustensilele unui frizer). Am vazut imagini similare si de la Auschwitz.
Acestea te duc cu gandul la numarul enorm de personae care au fost inchise acolo.
In spatele cladirilor administrative exista alte cladiri in care era inchisoarea. Acolo atmosfera e si ma urata. A fotografiat cateva cellule.Intrucat din baracile detinutilor au rezistat numai fundatiile, au fost reconditionate demonstrativ doua dintre acestea, la capatul campului imens unde erau fundatiile celorlalte (am inteles ca au fost in total 31 de baraci pentru detinuti si 1 pentru experimente medicale).

Mobilierul din baraci consta in mare parte doar in paturi suprapuse pe 3 nivele. Acestea erau construite chiar de catre detinuti. Mobilierul de scandura trebuia sa fie lucrat perfect, nazistii erau foarte pretentiosi. Nu mai stiu unde am citit ca detinutii care greseau ceva, erau impuscati pe loc.Baracile mai contineau un loc pentru spalat (ca baie nu se poate numi), o incapere pentru luat masa si toalete (o sa le vedeti si p`acelea). O baraca era proiectata pentru 250 de personae insa, in 1945, in momentul eliberarii, intr-o astfel de baraca s-au gasit si 1600 de detinuti!

Curtea lagarului (unde se afla un zid pentru executii) era inconjurata de un sant cu apa, de un zid masiv, gard electric si cele 7 turnuri inalte din care detinutii erau paziti de santinele.La Dachau, lagarul a fost deschis initial ca lagar de concentrare pentru detinutii politici (chiar si evreii erau adusi initial tot pentru orientarea lor politica).

Ulterior, au fost adusi tot mai multi evrei din Austria, Cehia, Polonia, Norvegia, Olanda, Franta s.a.
Cel mai mare numar il aveau detinutii din Polonia si Uniunea Sovietica.

In total, la Dachau au fost peste 200.000 de prizonieri din mai bine de 30 de tari (in muzeu exista harti ale Europei in care este marcat numarul detinutilor din fiecare tara, la anumite intervale de timp).

Lagarul de la Dachau a fost scena multor omoruri in masa. Se crease o practica din a fi adusi aici prizonieri condamnati la moarte, doar pentru a fi executati (in 1941 au fost aduse aici mai multe mii de prizonieri rusi si impuscati).

Detinutii mai mureau aici si din cauza experimentelor pe care medicii SS-ului (daca acestia pot fi numiti medici, avand in vedere juramantul lui Hippocrate) le efectuau pe ei. S-au facut experimente in cadrul carora s-a testat rezistenta oamenilor in conditii de presiune foarte scazuta, de frig extreme precum si experimente cu malarie si nu numai.

Dupa zona in care se afla fundatiile fostelor baraci, au ridicate 3 monumente religioase in memoria celor care au murit in acest lagar: unul evreiesc, unul evanghelist si unul protestant. De asmenea, in imediata apropiere a crematoriului exista o bisericuta ruseasca.
Crematoriile se afla in doua corpuri de cladire diferite: cladirea veche cuprinde doar un crematoriu iar celalt corp de cladire cuprinde crematoriul nou care contine si camera de gazare (care era deghizata in camera de dusuri pentru ca detinutii sa nu se opuna la intrare), camera unde erau lasate hainele si camera unde asteptau detinutii inainte de camera de gazare. Ingrozitor!!!
In camera de gazare intrau mai mult de 150 de detinuti care erau omorati cu un gaz letal. Lor li se spunea ca trebuie sa se dezbrace pentru dus. Asta a fost cea mai urata parte a vizitei lagarului (oricum, pe toata durata vizitarii m-am simtit incarcata de cele mai grele si apasatoare sentimente, moartea inca se simtea peste tot).

Povesti si imagini din calatoriile mele am postat si aici:
http://vulpitacalatoare.blogspot.com/

110 imagini in total la aceasta impresie