Sucevita

Saptamna trecuta avand ceva treburi prin Moldova m-am oprit la Sucevita. Am avut parte de o splendida zi de toamna tarzie si am stat la Pensiunea Ieremia Movila. Pensiunea este cocheta, curata, cu tot felul de obiecte de ornament traditionale sau unele decorative(netraditionale) de mare efect. In zona sunt multe pensiuni unele noi-noute mobilate si utilate modern altele amenajate din vechi gospodarii taranesti, oricum se gaseste cazare pentru toate gusturile si toate buzunarele. Am luat masa la pensiunea unde am locuit iar mancarea a fost f.buna, mai deosebita a fost ciorba radauteana care este un fel de ciorba de burta dupa gust dar fara burta.Se poate face din orice fel de carne dar in mod deosebit din piept de pui. Am mai mancat pilaf de orez cu opintici, ia ghiciti ce-or fi astea? Ei bine sunt ciuperci Ghebe.
Am facut o vizita la Centrul de Ceramica din Marginea si la Manastirea Sucevita. Iata mai jos date despre comuna Sucevita si Manastirea Sucevita preluate in mare parte de pe site-ul www.ecomunitati.ro si www.manastiri
Sucevita este o comună ce a făcut şi face parte din nordul Moldovei, regiune numită după 1775 Bucovina("Ţara fagilor") aşezată într-o zonă mirifică, la confluenţa Obcinei Mari cu Depresiunea Rădăuţilor terminându-se ca aşezare, la creasta Obcinei Mari, la locul numit "Palma" - denumire dată după un monument ce reprezintă un drum srijinit de o palmă omenească, ridicat de constructorii acestei şosele- sau pasul Ciumârna, la altitudinea de 1100 m."

În cadrul judeţului, Suceviţa se află la distanţa de 18 km de municipiul Rădăuţi, unde se află şi cea mai apropiată staţie CFR, precum şi cea mai apropiată autogară, la distanţa de 54 km de municipiul Suceava, reşedinţă a judeţului şi la distanţa de 57 km de oraşul Câmpulung Moldovenesc, trecând, spre vest, peste pasul Ciumârna şi Trei Movile, şoseaua care face legătura cu Transilvania prin Pasul Tihuţa. Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei Suceviţa este situat în partea central-nordică a judeţului Suceava.

MANASTIREA SUCEVITA
O legenda spune ca pentru rascumpararea a cine stie caror pacate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesara actualei constructii. Documentar, manastirea este atestata la 1586 ca rezultat al initiativei mitropolitului Gheorghe Movila.
Monumentul este in realitate ctitorie comuna a familiilor Movilestilor (mari boieri, carturari si chiar domnitori ai Moldovei si Tarii Romanesti, sec. XVI-XVII). Construit in stilul arhitecturii moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si gotica, la care se adauga elemente de arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proportii, pastreaza planul trilobat si stilul statornicit in epoca lui Stefan cel Mare, cu pridvorul inchis. Nota aparte fac celelalte doua mici pridvoare deschise (stalpi legati prin arcuri in acolada) plasati mai tarziu pe laturile de sud si de nord; prin excelenta "muntenesti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Tara Romaneasca.
Se mentin firidele absidelor, chenarele gotice din piatra si ocnitele numai la turla, inclusiv pe baza ei stelata. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri inalte (6 m) si groase (3 m) prevazute cu contraforturi, metereze, drum de straja, patru turnuri de colt si unul cu paraclis peste gangul intrarii (stema Moldovei); se mai afla incaperi ale vechii case domnesti si beciuri unde ar fi fost ascunsa o fabuloasa avere (Ion Neculce).
Dupa venirea pe tronul Moldovei (1595), Ieremia Movila adauga bisericii doua pridvorase, amplasate la intrare, zidurile si turnurile de incinta, care confera manastirii infatisare de cetate medievala, o casa domneasca, ale carei ruine se mai vad si astazi pe latura de nord, precum si chilii pentru calugari. Tot in timpul domniei lui Ieremia Movila se picteaza biserica in interior si exterior.
Avand hramul "Invierea Domnului", biserica este construita in stilul arhitecturii moldovenesti - imbinare de elemente de arta bizantina si gotica, la care se adauga elemente de arhitectura ale vechilor biserici de lemn din Moldova.
In camera mormintelor isi dorm somnul de veci fratii voievozi Ieremia si Simion Movila ale caror lespezi funerare din marmura de Ruschita sunt, in traditia inaugurata de Stefan cel Mare, valoroase obiecte de arta medievala romaneasca.
Iconostasul Manastirii Sucevita este sculptat in lemn de tisa, in stil baroc-rococo si dateaza din anul 1801.
Pictura interioara este repartizata pe toata suprafata disponibila conform schemelor traditionale, imbogatita insa prin subiecte mai putin obisnuite in Moldova, dar familiare pentru Muntenia (Cortul Marturiei, in altar).
Naosul cuprinde un mozaic miniatural de intamplari din Viata lui Iisus, trei imagini ale Genezei unde natura, peisajul ies in prim plan (sunt tratate cu generozitate si semnificativ, zugravii plasand fara sfiala in ambianta persano-mediteraneeana maci, garofite si vita de vie), Tabloul votiv bogat in personaje. Unica in pictura noastra este iconografia ocnitei (Viata lui Moise), tot miniaturizata, unde apar si catei, purcei, ba chiar evrei cu caciuli tuguiate, elemente laice de sorginte locala, in timp ce Maica Domnului (pe bolta) are flori in nimb si este incorporata unui peisaj montan.
Alte sute de scene descriu, in pronaos, Viata Sfantului Gheorghe, Calendarul, Sinoadele, imagini din Viata Sfantului Nicolae ce se desfasoara in ambianta marina. Pridvorul intampina, ca de obicei, cu Judecata de Apoi si o foarte pamanteana relatare istorica: Intampinarea moastelor Sfantului Ioan cel Nou la curtea lui Alexandru cel Bun. Sucevita, ultima biserica din Bucovina zugravita pe fatade (1596), monumentul cu cel mai mare numar de imagini religioase din tara, este un "testament al artei vechi moldovenesti" (Paul Henry).
Traditia si inovatia se impletesc original si pitoresc intr-o desfasurare multicroma dominata de verdele cu "intensitatea smaraldului si vigoarea ierbii proaspete dupa ploaie.
Hramul mănăstirii Suceviţa, sărbătorit la 6 august, se face slujbă cu sobor de preoţi, unde participă atât credincioşii din comuna Suceviţa cât şi credincioşi din satele apropiate şi mulţi alţi turişti aflaţi în pelerinaj la mănăstirile din Bucovina;la această dată se întorc în localitate tinerii si familiile plecate a căror părinţi trăiesc în comuna Suceviţa.
Un obicei cu tradiţie pe care îl practică credincioşii la această mare sărbătoare spre iertarea păcatelor, este cel de a urca Dealul Furcoi, din faţa mănăstirii, cel putin o dată sau de trei ori.
Acest traseu, mănăstire - Dealul Furcoi, poate fi parcurs de grupuri de turişti şi în alte zile ale anului, atunci când vremea permite. Ajunşi în vârful dealului, turiştilor li se oferă o deosebită privelişte.
Acolo se află un izvor numit "Izvorul Pustnicului" a cărui apă, se spune, nu se strică niciodată, chiar dacă se păstrează mai mult timp.

61 imagini in total la aceasta impresie