Venetia

Pe insula Murano, din pacate atmosfera generala este trista din cauza multor fabrici mari inchise si abandonate si din lipsa comenzilor si a masei mari de turisti care altadata veneau valuri, valuri sa cumpere binecunoscutele produse din sticla.
Daca insula in sine nu are nimic spectaculos, daca multe fabrici sunt acum abandoante si cu greu cateva ateliere mici supravietuiesc din vanzare obiectelor catre turisti , in schimb istoria mestesugului este seculara si merita stiuta.
Din ce s-a descoperit pana acum, se stie ca sticla a aparut in Egipt, in urma cu mai bine de 3000 de ani, cand se realizau obiecte de mici dimensiun. De acolo, mestesugul a ajuns la Roma, unde a fost inbunatatit prin inventarea tehnologiei de suflare a sticlei.
Oricat s-au stradut romanii sa obtina sticla transparenta, nu au reusit. In schimb au obtinut celebrele cupe murrhine: mici, fara ornamente, dar cu străluciri uluitoare, in mii de scanteieri multicolore. Erau atat de scumpe, incat valorau cat zeci de sclavi, bucata. Toata indemanarea sticlarilor romani, ar fi ramas la acel stadiu, daca din Constantinopol nu ar fi fost adusi mesteri sticlari, care au adus un suflu nou acestui mestesug.
Cam in sec. VI . romanii au inceput sa colonizeze laguna venetiana. La inceput singura lor activitate din care se putea trai era pescuitul, apoi au inceput sa faca negot: si cum din negot se fac multi bani, in sec. X , deja populatia insulei avea aristocratia ei, si puterea economica ii permitea acesteia sa bata propria moneda. Dupa cea de a IV-Cruciada, cand a fost cucerit Constantinopolul, ( 1204 ), venetienii au adus de acolo ( ca prada de razboi ) mesteri sticlari. Acestia au fost obligati sa munceasca in ateliere de sticlarie, generatie dupa generatie, in Venetia.
Aproape o suta de ani mai tarziu, cand numarul atelierelor a crescut si numarul incendiilor a devenit prea mare, ( cele mai multe case si ateliere, erau din lemn ) toti sticlarii au capatat " domiciliu fortat " pe insula vecina Venetiei, pe Murano.
Acum o mie de ani, secretele fabricarii sticlei, erau pastrate sub amenintarea legii. Murano era centrul european al acestui mestesug, si de acolo, obiecte din sticla din cele mai diverse, luau drumul Europei. Preturile erau astronomice. Doar marile case regale si aristocratia si le puteau permite. Si cum era o sursa de venit unica si foarte valoroasa, mesterii sticlari erau in egala masura recompensati sau aspru pedepsiti, dupa caz.
Sticlarii erau in primul rand inscrisi In Cartea de Aur a insulei. Si datorita acestui lucru aveau cateva beneficii majore. Erau protejati impotiva oricaror persecutii, aveau voie sa isi casatoreasca fiicele cu cei mai influenti aristocrati venetieni, ( baietii ramaneau pe insula sa duca mai departe secretele mestesugului ) si aveau dreptul sa poarte sabii ( privilegiu nobiliar ). Pretul acestor recompense trebuia platit nu doar prin munca, prin realizarea de obiecte unice si minunate, ci si prin respectarea unor legi aspre si pedepse pe masura. Unele dintre legi suna astfel:
"Daca un mester sticlar va instraina arta sa, sau va parasi insula, vor fi aruncate în inchisoare familia si persoanele cele mai dragi lui , pentruca prin aceasta sa fie fortat sa se intoarca. Dacă nu va veni inapoi de buna voie, se va trimite dupa el o persoana ce va avea misiunea de a-l ucide." ( citat de pe un pliant turistic ) .
In Murano, la tot pasul am intalnit mici ateliere de sticlarie, ( fornacii - in italiana ) in care mesterii lucreaza in fata turistilor. Spectacolul, dureaza 10 minute, este gratis, in schimb, obiectele care se vand, sunt scumpe. In timpul demonstratiilor, se lucreaza in sticla obisnuita. Obiectele speciale, ceea ce se numeste sticala de Murano, se lucreaza fara spectatori.
Am intrat si noi intr-un astfel de atelier; nu la intamplare, ci eram asteptati. Sticlarul a inceput demonstratia. Avea doua bile de sticla gata incinse, topite, asa ca demonstartia a decurs rapid. Din prima bila a modelat o lebada. Nimic deosebit; cu ajutorul unui patent, sau cleste lat, a alungit putin bila de sticla facand gatul, capul si doua aripi, pasarii si cam asta a fost tot. A doua demonstratie a fost un pic mai complexa; a facut un cal. La final , pentru a ne demonstra cat este de riscanta aceasta meserie a apropiat de calutul inca incandescent o bucata de ziar ; hartia s-a aprins instantaneu.
Apoi lumea a trecut in magazin; erau o sala mare si doua mai mici.
Ce vrei si ce nu vrei am vazut acolo. De la celebrii pestisori din sticla ca cei pe care ii tineau bunicile pe televizor, la vaze si vazute: de la sticle multicolore, la fructiere imense: de la inele si cercei la candelabre enorme ( si preturi idem ): de la paharute la pocaluri, de la scrumiere la dopuri pentru sticle; de la animalute din sticla la brelocuri, si cate si mai cate.
Istoria insule nu se reduce doar la mestesugul sticlariei. Daca atatea generatii de oameni s-au nascut si au trait doar pe insula aceasta mica, pentru ca au avut ghinionul sa se nasca intr-o familie de sticlari, cineva, trebuia sa le acorde si sprijinul moral si spiritual.
Din multele biserici existente in evul mediu, astazi mai exista in Murano doar patru. Atractia o reprezinta Basilica de Santa Maria e Donato. ( Donato este un sfant ). Biserica are un etaj cu un balcon semicircular, al carui acoperis este sustinut de perechi de coloane. Caramida din care este facuta este lasata la vedere si creaza o armonie cromatica cu acoperisul din tigala. Turnul bisericii ( construit langa biserica ) este foarte inalt, cu sectiunea patrata, si se termina sus cu o clopotnita deschisa.
O alta farama de istorie medievala in Murano, o reprezinta Turnul cu Ceas din Campo Santo Stefano. Turnul a fost cu multe secole in urma , atasat unei biserici, care acum nu mai exista. Nici turnul nu arata prea bine, dar pentru ca inca rezista, este o atractie turistica.
Am admirat Palazzo Da Mula - resedinta de vara a nobililor veneţiene, in prezent sediul Primariei.
Cum nici o insula nu este completa fara un far, si in Murano exista unul. Farul este placat cu marmura alba , avand in partea de sus doua benzi late de marmura neagra si este relativ tanar; are cam o suta de ani. Cele care l-au precedat erau din lemn, si in ele se semnaliza cu ajutorul unui foc facut in varful farului, foc amplificat cu un sistem de oglinzi.

19 imagini in total la aceasta impresie