Canterbury

În luna septembrie 2009, la insistenta băiatului meu de 14 ani, am plecat intr-o vacanta la Londra, deşi se ştie ca toamna nu este cea mai potrivita perioada pentru a vizita Marea Britanie. Totuşi am avut noroc şi din 14 zile cât a durat excursia noastră, care bineînţeles ca nu s-a limitat doar la Londra, a plouat o singura zi, pe care însă am petrecut-o la National Gallery.
Am traversat Canalul Mânecii, de la Calais la Folkestone (lângă Dover) prin Eurotunnel la care facusem o rezervare anterioara dintr-un Internet Cafe din Bruges.
Ca o curiozitate, vreau sa spun ca preţul pentru o traversare one way costa (cca 100 €) mai mult decât o călătorie dus-întors pentru aceeaşi zi (cca. 70 €). Daca faceţi rezervare dus-întors dar la interval de câteva zile preţul este in jur de 180 €. Este de preferat să faceţi două rezervări dus-întors atât pentru ziua când mergeţi cât şi pentru ziua de întoarcere. Preţurile pe care le-am spus sunt pentru autoturisme înmatriculate în Romania. Cele cu numere de Franţa, Marea Britanie, Germania, Belgia, şi Olanda plătesc preţuri mai mici datorită faptul că ţările respective, au contribuit la construirea tunelului.
Ajuns in Anglia, trebuie să fac faţa unei confruntări inedite, şofatul pe partea stânga a şoselelor. Cu foarte mari emoţii şi frică am condus ca în primele zile după ce mi-am luat permisul, eveniment petrecut cândva foarte demult.
Anglia este o ţară unde indicatoarele rutiere sunt din abundenţa şi nu prea ai voie să greşeşti drumul, totuşi într-un giratoriu unde maşinile se învârt în sens invers decât la noi a trebuit să fac două ture până să mă dumiresc cum şi pe unde trebuie să ies.
Primul oraş pe care l-am vizitat a fost Canterbury. Aici voiam să vad Catedrala în care a fost asasinat arhiepiscopul Tomas Becket din ordinul regelui Henric al II-lea Plantagenet în anul 1170 din cauză că s-a opus încercării acestuia de a prelua conducerea bisericii. Aceasta a fost tema unui film remarcabil din vremea copilăriei mele, avânt o distribuţie de excepţie ...Richard Burton şi Peter O'Toole.
Becket avea sa fie ,,asasinat'' a doua oara distrugându-i-se mormântul si rămăşitele lumeşti, din ordinul unui alt rege al Angliei Henric al VIII-lea (Dinastia Tudor).
Locul este marcat printr-o candela aşezată pe paviment. Arhiepiscopii de azi săvârşesc slujba de Euharistie (Împărtăşanie) de pe acest loc pentru a comemora martiriul lui Becket.
A fost sanctificat atât de biserica Anglicana cat si de cea Catolica.
Am mai vrut să vizitam Şcoala Regala fosta Abaţie Sf. Augustin- Canterbury dar acest lucru se poate face doar din exterior, nefiind permis accesul turiştilor în Curtea şcolii.
Am făcut câteva poze cu Regele Aethelbert Kent (540-616) şi soţia sa regina Bertha (565-612). Aceştia au fost şi ei sanctificaţi pentru aportul lor la creştinarea regatului.
Spre seară, când ne-am întors la maşină am găsit pe parbriz o amenda de 35 £ pe care nu am plătit-o nici până în ,,zilele noastre''.
Drumul de la Canterbury la Londra a fost uşor pentru ca am luat autostrada şi pentru că deja mă obişnuisem cât de cât cu circulaţia lor.

88 imagini in total la aceasta impresie