Roma

În luna februarie a acestui am am petrecut o vacanta la Lisabona. În drum spre Lisabona insă am avut o escala la Roma de 6 ore, . Am venit de la Bucureşti cu o cursa Alitalia şi am aterizat pe Aeroportul Leonardo da Vinci (Fiumicino) la ora 8 dimineaţa. Avionul spre Lisabona avea plecarea abia la ora 14 deci aveam exact 6 ore de şedere în Roma. Ţinând cont de formalităţile de debarcare şi îmbarcare, nu mai rămânea mare lucru pentru oraş, dar de fapt nici nu intenţionam să facem mare lucru pentru ca nici unul din noi (eu si fata mea care mă însoţea), nu eram la prima întâlnire cu cetatea eternă. Nici în aeroport nu puteam sta atâtea ore.
Am luat trenul care leagă aeroportul de Stazione Termini, informându-ne şi de ora la care trebuie să ne întoarce pentru a nu avea emoţii cu îmbarcarea. Nu ne rămâneau mai mult de 3 ore efectiv dar suficiente pentru o pizza, o baie de mulţime în Piazza di Spania şi eventual nişte vitrine din zonă.
Era o dimineaţă de inceput de primăvară superbă, soarele strălucea pe cerul fără nici un nor, totul părea să fie favorabil planului nostru.
Preţul unui bilet de tren 14 €, enorm spun eu pentru cei doar 35 Km, distanţa de la aeroport până la gară. Dacă sunteţi trei sau patru persoane, veţi ieşi mai ieftin cu taxi care nu vă ia mai mult de 40 € până în oricare colţ al Romei. Nici dacă sunteţi doar doi nu este de neglijat varianta cu taxi, ţinând cont de faptul că acesta vă lasă la scară, cum se spune, şi nu mai sunteţi nevoiţi să târâţi bagajele prin gară, prin metrou sau autobuze, plus unul, două, sau trei cvartale din staţie până la locul unde vreţi să ajungeţi. Unde mai pui că atunci când ajungi la un hotel altfel eşti privit când cobori dintr-un taxi decât atunci când vi din capătul străzii transpirat ca un cal şi trăgând după tine, nelipsitele bagaje ce însoţesc oricare turist.
Eu, aşa cum am spus, neştiind aceste lucruri am luat trenul. Ajunşi în Stazione Termini am urmărit semnul ce te conduce spre metrou dar aici era trasă o jaluzea mare de tabla pe care scria ''Sciopero'' (Grevă). Mulţime de turişti stăteau nedumeriţi ca viţeii şi nu pricepeau care-i treaba.
Schimbare de plan. Am ieşit la autobuze si am luat autobuzul 64 ce duce la Piazza San Pietro. Autobuzul supra aglomerat, sardelele înoată mult mai lejer în conservă decât stăteau turiştii de pretutindeni în autobuzul 64. După nici două staţii pe Via. Nazionale, autobuzul se opreşte deschide uşile cu mare dificultate, şi suntem poftiţi să coborâm. "š''Il bus e rotto'' (Autobuzul este defect).
Eram destul de aproape de Piazza Venezia aşa că am pornit pe jos să tragem o şedinţă foto cu impozantul Monumento Nazionale a Vittorio Emanuele II, cu Altare della Patria, Columna lui Traian, Chiesa di Santa Maria di Loreto şi Palazzo Venezia, toate aflate în această imensă piaţă.
Pentru pizza am hotărât să mergem în Piazza Navona trecând cu această ocazie şi pe lângă Pantheon, care se află în apropiere de aceasta. Pentru doar o staţie de autobuz nu ne-am mai complicat şi am mers pe jos, mai ales ca timpul era superb si nouă ne era dor de primăvară.
Piazza Navona construita din voia lui Papa Inocenzo X, peste anticul Stadio di Domiţiano păstrând forma acestuia, conţine o serie de capodopere ale artei Baroce. Centrul pieţei este dominat de Fontana dei Quattro Fiumi a lui Bernini, ce reprezintă Dunarea, Gangele, Nilul şi Rio de la Plata (râuri din cele patru colţuri ale lumii). Pe una dintre laturile pieţei se mai află Biserica St. Agnes in Agonia construită tot in stilul baroc de către maeştrii Francesco Borromini şi Girolamo Rainaldi, precum şi Palazzo Pamphilj a familiei Pamphilj din care provenea şi papa Inocenzo X.
Ne-am aşezat la o terasă, scăldaţi de lumina orbitoare a soarelui şi inundaţi de muzica unui taraf de origine binecunoscută. La cerere şi contra unei sume de 5 € au interpretat o piesa atât de draga mie precum şi iubitului nostru premier. Este vorba de: '' Puşca şi cureaua lată''. Am luat un vin prosecco şi câte o pizza, am plătit 40 € punta incluso (cu tot cu bacşiş), după care cu un taxi am plecat la aeroport.
Atunci când luaţi taxiul nu ezitaţi să negociaţi preţul şi să spuneţi să nu pornească aparatul de taxat pentru ca nu aveţi nevoie de scontrino (bon de casă). Dacă pentru deplasări în interiorul oraşului nu merită să vă complicaţi pentru distanţe mai lungi veţi face ceva economie. Mi-a cerut 40 € i-am oferit 35 € şi am bătut palma.

42 imagini in total la aceasta impresie