Amara

Confundabil mai tot timpul cu cel din Buzau, lacul Amara (Ialomita) este dupa opinia specialistilor un liman fluviatil. Cu toate ca poarta numele de "Amar/Amara", acesta este un lac sarat. 

Suprafata lacului atinge 132 ha avand un volum de 2,6 mil. mc de apa, o lungime de 4 km si latimea intre 200 si 800 m. Adancimea maxima: 3 m.

Lacul este situat intr-o depresiune, neavand legatura cu raul Ialomita, prin lipsa alimentarii constante cu apa dulce tot timpul anului si prin procesul de evaporare datorita climatului uscat a crescut concentratia in saruri a apei.

Apa lacului fiind hipotona bogata in saruri de sulfati, bicarbonati, cloruri, ioduri, bromuri si saruri de magneziu, ceea ce a dus la formarea unui namol cu caracter terapeutic apreciat.

Caracterele terapeutice ale apei si namolului lacului in comparatie cu alte statiuni balneare din tara au fost descoperite mai tarziu (1936), pana atunci populatia (1860 - 1864) din imprejurimi a folosit in boli reumatice empiric apa si namolul.

Primele cercetari stiintifice prin examenul chimic a apei lacului a fost efectuat de savantul roman Petre Poni in anul 1887, astfel prin publicatiile din aceea vreme se face cunoscut compozitia apei si namolului sapropelic negru bogat in sulf, magneziu si clorura de sodiu.