Targoviste

Se afla amplasat intr-o cladire impunatoare, monument arhitectonic pe care mesterii domnitorului Constantin Brancoveanu l-au ridicat, pe beciuri preexistente, la inceputul secolului al XVII-lea pentru fiica sa, domnita Safta - si in care stolnicul Constantin Cantacuzino si-a tinut biblioteca, printre cele mai valoroase din Tara Romanesca la acea vreme.

Muzeul Tiparului si al Cartii Romanesti este una dintre primele institutii de cultura cu acest profil din tara - a fost deschis vizitarii in 11 mai 1967. El este structurat pe sali, ce reprezinta activitatea tipografica atat targovisteana, dintru inceputuri (secolul al XVI-lea) cat si a celorlalte centre tipografice aparute ulterior in Moldova si Transilvania (secolele XVII, XVIII) si culmineaza cu editarea primelor ziare cu aparitie regulata (secolul al XIX-lea), cand evolutia cartii vechi romanesti este incheiata.

Muzeul prezinta o succesiune de aspecte privitoare la dezvoltarea scrisului si a tipariturilor pe teritoriul romanesc, incepand cu prima forma de scriere "protoliterata" (sau "pictografica", "ideografica", asemanatoare celei mai vechi scrieri din lume, cea sumeriana), continuta in tablitele de lut ars de la Tartaria, in judetul Alba (secolele IV-III i.e.n.).

Acest suport, ca si vasele de lut, scoarta de copac sau pergamentul s-au folosit pana in momentul descoperirii hartiei, cand au inceput sa apara si in tara noastra primele mori de hartie, menite sa rezolve aceasta problema: Brasov (1563), Sibiu (1573), Campulung-Fierbinti (1768), Batiste, langa Snagov, (1775) si "moara de hartie domneasca" de la Ciorogarla (1796).

Din somptuosul hol, in care se regasesc cele prezentate pana acum, se trece in sala secolului al XVI-lea, corespunzatoare celor mai importante manuscrise si tiparituri. Din prima categorie se remarca "SCRISOAREA LUI NEACSU DIN CAMPULUNG" adresata lui Hans Benkner, judele Brasovului, in 1521, care este primul text romanesc scris ce s-a pastrat (se presupune ca oral limba romana a fost folosita anterior). Un alt manuscris de exceptie este "INVATATURILE LUI NEAGOE BASARAB CATRE FIUL SAU TEODOSIE", cea mai semnificativa lucrare a literaturii romane vechi in limba slavona. Alaturi de acestea, sunt prezente in expunere si textele maramuresene.

Pentru a consolida prestigiul Bisericii ca principal sprijin al statului, domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) l-a adus in tara pe calugarul Macarie, format ca mester tipograf la Venetia (unde se tipareau si carti in slavona), care tiparise deja 5 carti la Cetinje, intre anii 1493-1495. In tipografia domneasca condusa de Macarie s-au tiparit primele carti: "LITURGHIER" (1508); "OCTOIH" (1510) si "EVANGHELIAR" (1512), toate in slavona, folosita atunci in cancelariile domnesti si in serviciile religioase ca limba oficiala.

In anul 1545, calugarul Moisi, care deprinsese mestesugul tiparului tot la Venetia (1536-1538) tiparea, in atelierul lui Dimitrie Liubavici, un "MOLITVENIC" caruia i-a urmat, in 1547, un "APOSTOL" cu doua editii, pentru Moldova si pentru Tara Romanesca, tiparit de insusi Liubavici. In cea de-a doua jumatate a secolului al XVI-lea, la comanda domnilor Tarii Domnesti si Moldovei, Oprea logofatul si "Coresi ot Targoviste" diacul, tiparea la Brasov un "OCTOIH SLAVONESC" in 1557.

Anul urmator, la Targoviste, Coresi, impreuna "cu 10 ucenici ai mei", tiparea un "TRIOD PENTICOSTAR". In acesta perioada se pun bazele introducerii limbii romane in tiparituri, mai ales dupa memorabilele cuvinte ale diaconului Coresi: ..."mai bine a grai cinci cuvinte intr-o limba inteleasa, decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina"... Activitatea acestui mare mester tipograf este continuata la Brasov, Sebes si Abrud.

Dezvoltarea culturii si al carti romanesti vechi prezinta vizitatorului editii princeps, carti rare, arta plastica si este o dovada vie a dezvoltarii culturii pe teritoriul celor trei provincii romanesti.