Catedrala Ortodoxa
A fost construita intre anii 1925-1934 ca o necesitate stringenta in viata spirituala a romanilor din oras, care datorita vicisitudinilor timpurilor si dominatiilor trecute au fost lipsiti de dreptul de a construi un alt lacas de cult adecvat. Vechea biserica de lemn, construita in 1793-1794 nu mai putea satisface cerintele celor peste 5.000 de credinciosi romani, al caror numar era intr-o continua crestere.
Un rol determinant in construirea Catedralei romanesti l-a avut protopopul Stefan Rusu care, inca din anul 1907, este preocupat de construirea unei noi biserici, strangand primele oferte de donatii in bani. Construirea bisericii in interiorul orasului a fost posibila dupa 1922, cand la conducerea administratiei locale vine Emil Aurel Dandea.
Pentru intocmirea proiectelor necesare in vederea desfasurarii concursului sunt antrenati arh. Iosif Victor Vlad din Timisoara, Toma T. Socolescu si Ion D. Traianescu din Bucuresti, primul fiind preferat de Consiliul parohial din Tirgu-Mures, ceilalti doi de Consistoriul Ortodox din Cluj, prin episcopul Nicolae Ivon.
La 21 septembrie 1924, Comitetul parohial din Tirgu- Mures "hotaraste cu mare insufletire" aprobarea planului arhitectului I. Victor Vlad, contractul fiind incheiat la 26 martie 1925.
Lucrarile debuteaza la 6 aprilie 1925 prin trasarea constructiei, ca la 10 mai 1925 in prezenta ministrului Cultelor, Alexandru Lepadatu, a altor oficialitati precum si a episcopului Nicolae Ivon sa aiba loc festivitatile de sfintire a bisericii cu hramul "Inaltarea Domnului".
Incercarile de a realiza o decoratie interioara de tip fresca sau mozaic bizantin cum se obisnuieste in aceste biserici nu au putut fi infaptuite in perioada interbelica.
S-a incercat pictarea bisericii prin anul 1933 de catre pictorii Aurel Ciupe, Alexandru Pop si Anastasie Damian la cupola principala.
Aceasta pictura mai exista, intemperiile si neputinta de a o conserva au facut ca, odata cu inceperea picturii murale realizate de colectivul condus de Nicolae Stoica intre anii 1974-1986, sa se renunte la ea, dar nu inainte de a fi consultati specialistii Muzeului de Arta privind starea ei si eventuala conservare.
Ansamblul pictural realizat aici nu impune numai prin suprafata - se spune ca este cea mai mare suprafata pictata intr-o biserica - ci si prin rezolvarile stilistice legate de culoare a caror dominante sunt rosu, galben si albastru, culorile de baza ale picturii dar si ale coloritului acestui sfant lacas.
Relatia dintre respectul pentru erminiile ortodoxiei si impodobirea cu scene potrivite pentru fiecare loc in parte, fac din acest interior o lucrare de design interior pe care artistii condusi de Nicolae Stoica au indeplinit-o pentru maretia neamului.