Voronet

La inceput aici exista un schit de lemn, unde, conform traditiei, a trait Daniil Sihastrul. Cercetarile recente arata ca Daniil nu a fost o figura legendara ci o personalitate istorica reala. Printre pietrele funerare de la Voronet se afla si o lespede cu inscriptia: "Acest mormant este al parintelui nostru David, ca schimnic Daniil".

O prima atestare documentara a Manastirii Voronet este 22 ianuarie 1472, cand Stefan cel Mare dadea calugarilor - in frunte cu egumenul Misail - scutire de vama pentru doua maji de peste care vor fi aduse de la Chilia sau din alta parte. În locul vechiului schit de lemn, Stefan voda a ridicat actuala biserica, cu hramul Sfantul Gheorghe.

Este o biserica de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fara pridvor, 7,7 m lungimea naosului si pronaosului, 10,5 m in dreptul absidelor laterale).   Inca de la inceput manastirea a fost binecuvantata de calugari cu aleasa viata duhovniceasca, in vremea Sf. Cuvios Daniil Sihastrul fiind o adevarata lavra a isihasmului romanesc.

Naosul si altarul pastreaza ansamblul iconografic din vremea lui Stefan cel Mare; bine adaptat spatiului, armonios, cu personaje impunatoare, oranduire scenica mai putin obisnuita in Moldova (Patimile lui Iisus, in naos), compozitii neintrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor si formelor (Intrarea in Ierusalim, Rugaciunea de pe Muntele maslinilor, in conca), elemente ce vadesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborarea de pe cruce, Sfantul Teodor, Tabloul votiv).

Pictura pronaosului, ulterioara, alterneaza ornamente si figuri ce vor sa faca parca legatura cu exteriorul, trecand totusi prin pridvor unde Calendarul bisericii, dar mai ales Sfantul Ilie, se bucura de o prospetime stangace cu nota de umor anuntatoare cumva a icoanelor pe sticla transilvanene (sec. XVIII-XIX).

Pictura exterioara se datoreaza aceluiasi Grigorie Rosca, eruditul teolog care a urmarit personal realizarea operei calugarilor-zugravi anonimi.

Originalitatea artistului se observa foarte bine, el a introdus in scena instrumente muzicale moldovenesti (bucium, cobza), peisaj local, stegare, vesminte populare - totul pe un fond albastru ce a nascut sintagma albastru de Voronet egala verdelui Veronese si rosului Titzian. Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Iesei (un "covor oriental" apreciaza cunoscatorii) si filozofi antici, portrete socotite capodopere.

Langa intrare sunt chipurile fauritorilor istoriei manastiresti: Sf. Daniil Sihastrul si Mitropolitul Grigorie Rosca. Pe abside, conform regulei impamantenite, Cinul aduna zeci de figuri intr-un adevarat alai. Pe cat a mai ramas din peretele nordic nespalat de ploi, Adam ara, Eva toarce lana (Facerea lumii), in vreme ce Zapisul lui Adam si Vamile vazduhului inseamna de fapt legende folclorice.

Forma initiala a bisericii mai poate fi vazuta in tabloul votiv; asezata pe un soclu de piatra, cu turla inaltata pe o baza patrata pentru a-i accentua zveltetea, elanul catre inaltime. Exonarthexul i-a fost adaugat in 1547 la initiativa mitropolitului Grigorie Rosca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Este o biserica de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fara pridvor, 7,7 m lungimea naosului si pronaosului, 10,5 m in dreptul absidelor laterale). Asa cum se infatiseaza astazi, Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu, sinteza originala de elemente bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (tendinta de elansare a edificiului, arcurile frante la chenarele usilor si ferestrelor, prezenta contraforturilor) si strict autohtone (turla pe patru arcuri si baza stelata, ocnite sub cornisa, arcade oarbe la abside, friza de discuri smaltuite).

Jilturile si o parte din strane apartin secolului al XVI-lea. Daruite de Stefan cel Mare si trase cu mestesug, doua clopote evoca numele marelui voievod.