Oraşul Sevastopol nu este promovat de către agenţiile de turism ca un oraş turistic şi asta cred eu, din motive militare.
Este situat în partea sud vestica a peninsulei Crimeea, peninsulă care din punct de vedere administrativ teritorial se bucura de statut de Republica Autonomă. Oraşul Sevastopol însă nu face parte din Republica Autonoma Crimeea, el are un statut diferit faţă de celelalte oraşe ale Crimeii dar şi faţă de oraşele oblasturilor Ucrainene, Acest statut şi-l împarte doar cu Kievul. Cele doua oraşe nu au un primar ales de comunitate ci un guvernator numit de către Preşedintele Ucrainei. Motivul trebuie să fie unul de strategie şi siguranţă naţională.
Atracţia principală a oraşului o constituie cele două Flote Militare (Rusă şi Ucraineană) care coabitează în magnificul portul natural al golfului Sevastopol.
Încă de la intrarea în zona portuară am fost luaţi în primire de nişte tinere frumuseţi locale, vorbitoare de limbă engleză şi care vindeau bilete pentru plimbare (boat trip) prin golf, printre navele militare. Preţul nu mi-l amintesc dar cu siguranţa era unul nesemnificativ.
Debarcaderul este situat in apropierea Monumentului Navei Scufundate. Să fie oare de rău augur?
Ne-am urcat pe o barcă cu pavilion rusesc şi am aşteptat ora plecării. În afara de noi trei au mai venit două doamne de vârstă medie dintre care una ţinea in mâna un ghid de conversaţie englez-ucrainean. Aceasta era o canadiancă venită în vizită la prietena ei ucraineancă. M-a surprins faptul că ceea care se străduia să găsească o cale de comunicare era canadianca şi nu invers.
Pe timpul plimbării care a durat aproximativ o oră, din doua difuzoare balşoaie, veneau explicaţii mai mult decât necesare însă în limba lui Puskin pe care o înţelegea o singură persoana de pe barcă. Această din păcate nu putea să ne ajute cu nimic pentru că nu cunoştea nici o limbă străină.
Canadianca mă solicita pe mine să-i dau unele explicaţii şi cum eu mă pricep la vapoare la fel de bine ca la avioane am lămurit-o buştean.
Cuvântul "carablea" a ieşit din difuzoare de câteva sute de ori şi astfel am aflat şi eu care este etimologia cuvântului "corabie", din limba română.
Pe colinele ce delimitează portul sunt câteva clădiri albe avânt pe catarge arborat drapelul rusesc. Am presupus că sunt cazărmi pentru marinarii ce deservesc navele. Nu cred să mă fi înşelat.
Unele nave arată într-o stare jalnică şi probabil ca au doar valoare de muzeu sau de fier vechi însă altele care de altfel aveau şi personal de deservire la bord, încă mai fac legea în Marea Neagră.
În port am mai văzut câteva nave sub pavilion Britanic, o navă cu însemnul "Crucea Roşie", un submarin ruginit, o nava într-o rână cu tribordul sub nivelul marii, nave "mecanic", un feribot şi multe macarale.
Oraşul mai oferă posibilitatea unei vizite la Muzeul Panorama unde veţi vedea scene din lupta de apărare a Sevastopolului din timpul Războiului Crimeii. Ceva in genul Muzeului Panorama Borodin, aflat la Moscova.
Situl arheologic al coloniei greceşti Chersonesos Taurica cu o vechime de 2500 de ani este si el un loc ce merită vizitat dacă tot v-aţi rătăcit prin zonă.
Nu departe de Sevastopol, la Bahcisarai trăieşte o importantă comunitate tătărească. După căderea comunismului aceştia şi-au reluat legăturile cu fraţii din România, existând un adevărat turism nostalgic între Dobrogea şi Crimeea. Bucătăria lor este delicioasă şi poate da un strop de savoare, unui vacanţe petrecute în Crimeea. Am vizitat şi acele locuri şi voi scris despre ele.
A urmat Odessa cu fetiţele, bunicile şi străbunicele lor despre care am scris deja.