"Tot ce suntem este rezultatul a ceea ce gândim. Dacă un om vorbeşte sau se poartă în urma unui gând rău, durerea îl va urmări. Dar dacă vorbeşte sau se poartă în urma unui gând pur, fericirea îl va urma, ca o umbră care nu îl părăseşte niciodată." ( Buddha )
Buddhistii nu au multe sărbători . Ei consideră chiar şi duminicile zile obişnuite . Doar când este lună plină , ziua premergătoare acelei nopţi este una deosebită .
Încep de dimineaţă să se îndrepte spre temple cu braţele încărcate de flori ,în general , flori de lotus ,albastre sau roz , flori albe sau galbene ale Copacului -Templu , platouri cu fructe. Aceasta este orfanda adusă în cinstea marelui lor învăţător Buddha .
Ajunşi la templu , nu îşi uită nici morţii pentru care aprind lumânări .
În faţa statuii lui Buddha , se opresc , îşi împreună mâinile şi îşi apleacă capetele ,oferindu-i marelui gânditor salutul şi respectul cuvenit .
Unii se aşează pe podeau sălii , închid ochii şi se roagă . Alţii citesc rugăciunea de pe caiete sau foi volante.
Seara templele devin neîncăpătoare iar călugării citesc din învăţăturile lui Buddha.
Încet ,am înţeles că rugăciunile lor nu se aseamănă cu ale noastre .
Ei nu se roagă cuiva anume . Ei îşi spun lor însuşi ce îşi doresc căutând resursele în interiorul lor spre a le realiza.
Rugăciunea lor (nu găsesc alt termen sprea a o defini ) începe cu un salut de respect pentru învăţătorul lor Buddha ,un altul pentru părinţi , după care urmază înşiruirea dorinţelor .
Înafară de zilele premergătoare nopţilor cu lună plină , templele mari din ţară organizează în fiecare an procesiuni .
Sunt adevărate explozii de bucurie în care dansurile tradiţionale se împreunează cu altele mai moderne ,în care costumele dau culoare şi strălucire ,în care imaginaţia şi talentele participanţilor îţi oferă ţie , privitorul de pe margine , adevărate spectacole de muzică ,dans şi culoare.
Şi pentru că e sărbătoare , vânzătorii ambulanţi cu de toate sunt şi ei prezenţi .
Dar pentru că un spectacol este greu de descris în cuvinte, las fotografiile să vorbească .
Ele sunt făcute într-o seară de decembrie,în a doua zi de la sosirea mea în Sri Lanka ,când încă nu mă dezmeticisem bine după zborul Frankfurt-Colombo şi mai ales călătoria Colombo-Moragalla ,când încă mai speram ca stropi de ploaie care cădeau , mă vor răcorii .
Speranţă spulberată !
Spectacolul care a urmat ,ca de altfel zilele şi nopţile care au urmat ,m-au făcut însă , să nu regret nici o clipă speranţa spulberată şi să suport cu stoicism atât fierbinţeala zilelor cât şi a nopţilor.
Un al doilea set de fotografii sunt făcute de la o a doua procesiune pe care am văzut-o ,în miez de zi ,care s-a desfăşurat pe şoseaua principală . Asta a îngreunat puţin desfăşurarea , poliţia considerând că nu trebuie să oprească circulaţia pe ambele sensuri . Cu toate acestea spectacolul a fost la înălţime .
Trebuie să mulţumesc pentru explicaţiile date în timpul desfăşurării spectacolului simpaticilor mei prieteni singalezi , Sunanda şi Nayana , care pe parcursul şederii mele în Sri Lanka mi-au fost învăţători în ceea ce este legat de credinţa şi tradiţiile lor.