Abţia Melk, bijuterie baroc a Austriei, este un obiectiv turistic care nu trebuie ratat. Ar fi ideal dacă i s-ar putea aloca o zi întreagă pentru a putea fi explorată în întregime, deoarece totul este minunat aici: clădirile, biserica, biblioteca, grădinile... Din păcate nu am avut la dispoziţie decât foarte puţin timp pentru a vizita abaţia, însă m-a impresionat profund şi mi-a rămas în suflet.
Abaţia Melk este o locaţie istorică a benedictinilor din Austria, una dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creştinismului monahic european. Se găseşte deasupra oraşului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării, în landul federal Austria Inferioară. Abaţia este una din foarte rarele locaşuri care a funcţionat continuu de la înfinţarea acesteia.
Abaţia a fost fondată în 1089 când Leopold al II-lea a oferit unul dintre castelele sale călugărilor benedictini din Abaţia Lambach. În secolul al 12-lea a fost fondată o şcoală, al cărui renume a fost curând depăşit de cel al bibliotecii mânăstirii, care a ajuns să deţină o colecţie impresionantă de manuscrise. Mânăstirea însăşi era un centru cultural major, fiind renumită şi pentru propria sa "producţie" de manuscrise. În secolul al 15-lea, abaţia a devenit centrul aşa-numitei Reforme Melk, mişcare culturală şi teologică care a revigorat viaţa monastică din Austria şi din sudul Germaniei.
Impresionanta clădire baroc a abaţiei de azi a fost construită între 1702 şi 1736 de către arhitectul Jakob Prandtauer, care a fost autorul multor clădiri baroc importante ale perioadei respective. Interiorul clădirii principale a fost decorat cu multiple picturi şi fresce, toate opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abaţiei este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanţă culturală aparte este biblioteca abaţiei care are o impresionantă colecţie de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă.
Unul dintre personajele romanului Numele trandafirului este Adso din Melk, datorită căruia cartea lui Umberto Eco este asociată cu abaţia, deşi acţiunea romanului nu se desfăşoară aici ci într-o abaţie imaginară din Italia.