In decembrie 2008 am facut o vizita in Chisinau un oras care mi-a adus aminte de orasele noastre in vremea comunismului. Nu m-a impresionat mai nimic de acolo poate nu a tinut nici vremea cu noi , ceta si am vazut totul in ceata. Mi-a placut ceva acolo mancarea care a ramas traditionala si f. gustoasa.
Chişinăul este un important centru administrativ, politic, economic, ştiintific, cultural şi turistic al Republicii Moldova. Situat pe şapte coline, oraşul poate impresiona pe oricare. Pe harta geografică a lumii îl găsim la 470 02` latitudine nordică şi 28 050` longitudine estică. Are o suprafaţă de circa 120 km. p. Numărul populaţiei Chişinăului se apropie de un milion.
Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de Iorgu Iordan, presupune că numele oraşului vine din maghiara Kis + Jenö (micul + izvor) pronunţat Chişienă, trăgîndu-se de la ostaşii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul Tătarilor, care stăpîniseră ţinutul între 1224 şi 1359. [7] Această ipoteză a fost susţinută şi de cercetătorii Ştefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia şi alţii. A doua ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici şi adoptată de autoritatea sovietică, presupune că numele oraşului vine din suprapunerea cuvîntului român/moldovenesc Nouă peste cuvîntul tătar Kîşla (iernut): Chişinăul ar fi aşadar o Kîşlă-Nouă.
Prima menţiune a tîrgului datează din anul 1436, iar menţiunile ulterioare descriu un tîrg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Naşterea Fecioarei (Mazarache) şi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena (Rîşcanu).
în cursul campaniilor Rusiei împotriva Turcilor, armatele generalului Alexandr Suvorov poposesc de mai multe ori în Chişinău şi construiesc o cetate la vadul Bîcului, în dreptul actualei străzi Buna Vestire. Dar dezvoltarea tîrgului ca oraş începe odată cu stăpînirea rusească (1812) care alege Chişinăul, rebotezat Кишинев (Chişîneov), drept capitală a noii gubernii botezate Basarabia, după numele purtat pînă atunci de ţinutul moldovenesc anexat de Turci între 1484 şi 1538 şi denumit de dînşii Bucak (Bugeac).
În 1834 începe construirea oraşului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra tîrgului moldovenesc de pe malul Bîcului. Unul din principalii arhitecţi ai noului oraş este A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate prin calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroşi Ruşi, Ucraineni, Evrei, Germani şi Evrei se stabilesc atunci în gubernie, cu precădere la oraşe. Moldovenii spre 1898 nu reprezentau decat 14% din populatia orasului.
În 1918, după ce Sfatul Ţării votează unirea cu România, numirile străzilor sunt schimbate: astfel Ţarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ştefan cel Mare) iar Uliţa Suvorova devine Ştefan cel Mare (azi Dimitrie Cantemir). Vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind Stalin), care, sub conducerea arhitectului Sciusev, reclădeşte oraşul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernulu sau la Ciocana), dar construind şi monumente de stil mai tradiţional rusesc, ca de pildă Gara.