Vaduz

Drumul de la Innsbruck la Vaduz care în mod normal poate fi parcurs în mai puţin de doua ore, pentru noi a durat cel puţin dublu. Asta datorită (nu din cauza) deselor opriri pe care le-am făcut pentru a ne delecta privirile cu peisajele ce însoţesc autostrada pe tot parcursul ei. Am oprit în toate parcările, benzinăriile, refugiile SOS şi făceam şedinţe foto.
Fiind mai atent la decor decât la sosea, nici nu am observat când am ajuns în vamă. Aici era o parcare imensă ce oferea o superbă panoramă asupra crestelor înzăpezite ale munţilor. Nu puteam rata aceasta oportunitate. Am intrat în parcare şi dă-i... poze, poze şi iar poze.
Fac o paranteză. Îmi amintesc de un profesor din facultate, care spunea că pentru el scăldatul priviri în albul zăpezilor de pe crestele munţilor face mai mult decât amorul carnal. Acum, când şi eu am vârsta pe care o avea el atunci, îl înţeleg foarte bine şi rezonez cu părerea lui. Trebuie să precizez că locuiesc la poalele unui munte la fel de frumos ca Alpii Austrieci iar una dintre terasele casei mele îmi oferă în permanenţă această alternativă.
După ce în sfârşit am terminat (bateriile) şi ne-am desprins ochii de pe munţi vedem că de fapt suntem în vamă şi toţi vameşi se uitau la noi ca la teroriştii al-Qaida. Dacă alte maşini treceau (ţinându-se de mâna) arătând din mers documentele, noi am fost trimişi înapoi în parcare ... să ne săturăm de făcut poze. Nu ne-au deschis portbagajul, au verificat în calculator doar actele noastre şi ale maşinii după care ne-a dat drumul.
Am ajun în Vaduz, puţin după orele amiezii şi am făcut prima oprire la Catedrala St. Florian situată la intrarea in oraş. Biserica a fost construită în stil neo-Gothic în anul 1873 pe locul unei foste biserici medievale, şi a fost ridicată la rang de Catedrală Romano-Catolică, în anul 1992 de către Papa Ioan Paul II.
A urmat Castelul Vaduz , care este cocoţat pe un deal abrupt ce se ridică deasupra oraşului. Acesta este reşedinţa oficială a prinţului de Liechtenstein şi nu este deschis vizitări de către turişti. Pentru a putea intra înăuntru trebuie să te fi născut cu sânge albastru, ceea ce nu este cazul nostru. Ne-am bucurat de panorama de se deschide de aici asupra oraşului, am făcut poze cu exteriorul castelului şi am coborât în oraş pentru a ne plimba prin zona pietonală.
Am găsit cu greu un loc de parcare şi pentru asta a trebuit să apelez la un mic truc. Am intrat în parcarea unui minimarket, am făcut aprovizionarea cu apă, bere şi şampanie pentru doamne, după care am uitat să mai scot maşina din parcare.
Pe strada pietonala sunt multe magazine, bănci, primăria, şi muzeul postaşului pe care noi l-am găsit închis.
Oraşul este foarte mic având o populaţie de doar 5.000 de locuitori.
Concluzia finala: Vaduz nu poate fi considerat o destinaţie turistică dar daca treceţi cumva prin zonă merită aruncată o privire, este totuşi o capitală europeană.

60 imagini in total la aceasta impresie