Andorra la Vella

O ţară de mărimea unui oraş se află ascunsă între graniţele a doi giganţi europeni, fiecare având o cultură şi o economie puternică, capabile să €"înghită" şi aşezări mai mari. Cu toate acestea, Andorra a reuşit să se diferenţieze şi să se menţină pe poziţii, adaptând, împrumutând şi inovând de-a lungul timpului. Cu o populaţie de doar 83.000 de locuitori, Andorra primeşte între graniţele sale anual aproximativ 9 milioane de turişti. Atraşi de relieful muntos, de pârtiile de schi întreţinute sau de preţurile mici pe care le practică, vizitatorii sunt surprinşi de obicei de a"încăpătânarea" cu care care micuţa ţară se menţine la suprafaţă.
Principatul Andorrei este un ţinut muntos , aflat între Franţa şi Spania, ale cărui înălţimi înverzite sunt crestate de văi adânci, nelăsând prea multe şanse de dezvoltare, agriculturii. Acest fapt nu i-a speriat prea mult pe locuitori, care îşi importă majoritatea alimentelor, însă care şi-au dezvoltat alte activităţi compensatorii, de natură să crească atât nivelul PIB-ului, cât şi nivelul de trai al rezidenţilor: cultura tutunului, creşterea oilor sau turismul au fost deja împământenite că tradiţii în aceste locuri. În prezent, principală ramură economică este turismul, deoarece relieful şi clima blândă nu lasă loc sau timp de extra-sezon. De altfel, ritmul mai puţin alert al vieţii, i-a propulsat pe locuitorii Andorrei în fruntea Europei în ceea ce priveşte speranţa de viaţă, cu o medie de 83 de ani.
Primele referinţe despre Andorra apar în scrierile istoricului grec Polybius, între 200 şi 118 i.e.n., care povesteşte despre ciocnirea forţelor militare ale Andorrei cu cele ale Cartaginei, în momentul în care Hanibal încerca să treacă cu trupele sale Pirineii pentru a ajunge la Roma. Andorra, aşa cum este ea reprezentată de istorie, era un microstat rural, a cărui populaţie varia între 4.000 şi 6.000 de locuitori.
Una dintre figurile istorice marcante, care a jucat un rol crucial în istoria andorana este Carol cel Mare, cel care a oferit localnicilor o cartă care le garanta recunoaşterea autonomiei, ca răsplată pentru faptele lor de vitejie împotriva arabilor, a căror putere creştea în Europa. Ţara a căzut pentru multă vreme în uitare, nereuşind să iasă din umbra celor două puteri care o înconjurau. Abia în a două jumătate a secolului XX, pe măsură ce fosta societate rurală a devenit un mare centru comercial, numărul populaţiei locale a fost depăşit cu mult de cel al emigranţilor sau turiştilor, dezvoltându-se într-o societate multiculturală.
Când mergem în Andorra

Andorra vine în întâmpinarea turiştilor pasionaţi de sporturile de iarnă cu o ofertă generoasă de pârtii, potrivite atât începătorilor, cât şi celor care stăpânesc mai bine arta schiurilor. În perioada iernii sezonul turistic este în plină desfăşurare, prin urmare pârtiile vor fi mai aglomerate, iar camerele de hotel mai scumpe.
Zăpada începe să cadă la jumătatea lunii decembrie şi durează până în aprilie, deşi folosirea înlocuitorului artificial prelungeşte sezonul de schi până spre sfârşitul primăverii. Temperaturile din timpul iernii nu scad foarte mult, variind între - 1 grad şi 6 grade Celsius. Este posibil să schiaţi şi să vă bronzaţi pe partie în acelaşi timp, deoarece apariţiile soarelui nu sunt zgârcite în timpul iernii.
În perioada verii temperaturile sunt blânde, iar traseele montane sunt deschise pasionaţilor de excursii. Tot acum, pe lângă vizitarea lăcaşelor de cult, în majoritate de secol XII, va veţi putea bucura şi de festivalurile locale de muzică şi dans, care au loc din iulie până în septembrie. Ofertele hotelurilor în perioadele însorite, când pârtiile de schi nu mai sunt practicabile sunt mult mai avantajoase pentru bugetul turistului, decât cele din timpul iernii, când oferta se adaptează la cerere.
Traseul

Ceea ce face ca Andorra să fie o ţară deosebită, poate suna pentru majoritatea dintre noi ca fiind o ciudăţenie. Singurul mod în care puteţi ajunge în orice orăşel al ţării se poate face doar cu maşina sau cu autobuzul. Aici nu există cale ferată, deşi guvernul are un plan viitor de a construi un sistem de transport public, care se va numi "Metro Aeri", un sistem de transport la înălţime ce ar traversa râul din oraş. Până atunci, aveţi la dispoziţie 269 de kilometri de drum naţional, dintre care numai 71 sunt nepavaţi.
În Andorra nu veţi putea găsi porturi sau aeroporturi, de aceea dacă plănuiaţi o călătorie cu avionul va trebui să vă orientaţi către Spania sau Franţa, iar de acolo să închiriaţi o maşină sau să folosiţi mijloacele de transport în comun, o reţea destul de bine pusă la punct care leagă Andorra de Spania sau Franţa. Cel mai apropiat aeroport din Spania este Barcelona, iar dacă preferaţi Franţa, ar trebui să vă îndreptaţi atenţia către aeroportul Toulouse-Blagnac. De aici, microbuzele către Andorra sunt zilnice sau puteţi opta pentru un taxi, deoarece din ambele direcţii veţi ajunge la destinaţie în aproximativ 3 ore.
Dacă aveţi mai mult timp la dispoziţie şi vreţi să mai admiraţi peisajele montane, puteţi lua trenul din Barcelona până la La Tour de Carol, aflat la graniţa franco-spaniolă. De acolo există autobuze care vă vor purta către Andorra.
Costuri
O pensiune care să includă cazare, câteva mese la restaurant şi excursii la schi vă vor scoate din buzunar între 50 şi 75 de euro pe zi. Dacă vă doriţi un sejur mai luxos, sunt puţine variante, prin urmare, dacă nu va veţi lăsa sedus de oferta duty-shop-urilor nu ar trebui să cheltuiţi mai mult de 150 euro pe zi.
Deşi ţara a adoptat moneda vecinelor ei, este posibil să mai găsiţi preţuri exprimate în pesetas, dar ca să nu fiţi puşi în dificultate, rata de schimb valutar este exprimată lângă preţ. Servicile sunt de obicei incluse în notele de plată, cu toate acestea portarii şi chelnerii îşi aşteaptă bacşişul de 10%.
Ţara nu este membră a Uniunii Europene, prin urmare magazinele duty-free nu au fost desfiinţate. În privinţa hainelor, preţurile nu sunt cu mult mai scăzute decât cele din alte ţări europene, însă regimul de taxe scăzute pe care îl practică Andorra a contribuit la faima preţurilor scăzute din duty-free-uri, în mod special în cea ce priveşte bunurile electronice, parfumuri, ţigări şi alcool. Chiar dacă o călătorie făcută special în acest scop nu se justifică, puteţi găsi aici preţuri cu până la 30% mai ieftine decât în Spania sau Franţa.

Cum ne petrecem timpul
Cea mai bună alegere este să vă cazaţi în capitală, Andorra la Vella (Andorra cea bătrână), de unde va veţi putea deplasa cu uşurinţă în orice colţ al ţării, şi asta într-un timp foarte scurt. În mod normal, un sejur de câteva zile va fi suficient pentru vizitarea întregii ţări, asta dacă nu veţi fi prea ocupaţi cu schiatul, principala atracţie în perioada iernii. În apropierea satului La Massna se află două pârtii importante de schi, Arinsal şi Pal, amândouă fiind potrivite atât începătorilor, cât şi celor aflaţi la un nivel intermediar.

Nici lăcaşurile de cult nu ar trebui ocolite. Atât arhitectura exterioară, cât şi cea interioară reprezintă motive suficient de puternice să vă familiarizaţi cu specificul ţării.
Biserica din Sant Esteve este principalul lăcaş de cult al micuţei capitale, care datează din secolul XII şi se remarcă prin stucaturile din lemn şi frescele interioare. Lucrări de reabilitare şi mărire au fost efectuate în anul 1969.
În centrul capitalei se află Casa de la Vall, o clădire din piatră construită în jurul anului 1580, care a aparţinut iniţial unei familii nobile. În prezent, aici se află sediul guvernului, Tribunalul şi Consiliul general. Intrarea în Casa de la Vall este decorată cu armele principalităţii din 1761 şi cu însemnele episcopului de Urgell. Picturile pereţilor din prima sală de la etajul întâi datează din secolul XVI, în vreme ce Camera Consiliului conţine documente importante, unele dintre ele datând încă din timpul lui Carol cel Mare. Bucătăria casei s-a păstrat cu o mare parte din ustensilele folsite în secolul XVI, astfel încât o vizită în această cameră, de obicei ocolită, este echivalentul unei întoarceri în timp.
Dacă sunteţi în drum către Spania vă sfătuim să nu rataţi micuţa localitate Santa Coloma, unde veţi putea vizită biserica Santa Coloma, construită în stil romanesc, care adăposteşte o statuie din secolul XII a Fecioarei din Coloma, îndelung venerată atât de localnici, cât şi de pelerinii catolici. Puţin mai sus de sat se află un castel construit în secolul XII de către Roger Bernat, conte de Foix. Drumul continuă peste un pod medieval, Pont de la Margineda, către Sant Julia de Loria, aflată la 939 metri altitudine, de unde puteţi urca până la biserica Sant Cerni de Nagol, decorată cu fresce în stil romanesc. Clopotniţa bisericii Sant Julia de Loria este construită în stil romanesc, adăpostind şi un crucifix din secolul XVII.
Un pic mai la nord de localitatea Canillo, se ridica cel mai înalt turn de biserică din Andorra. Capela Sant Joan de Caselles, una dintre cele mai frumoase capele din zonă, este datată undeva între secolul XI şi XII. Arhitectura interioară este foarte bine punctată, frescele şi picturile păstrând încă un aer medieval.
Facts
- Permanenta oscilaţie a influenţei franco-spaniole se reflectă şi astăzi în mai toate domeniile, începând de la cultură, economie, până la politică. Conducerea Andorrei este împărţită de secole între preşedintele Franţei, în prezent, Nicholas Sarkozy şi episcopul de Urgell, (oraş al Spaniei), Joan Enric Vives i Sicília. Deoarece nici unul dintre ei nu locuieşte în Andorra, iar funcţia lor este una mai degrabă simbolică, cel care deţine puterea executivă este şeful guvernului actual, Antoni Martí.
- Drapelul Andorrei este asemănător întru-câtva cu cel al României, cu diferenţa că ordinea culorilor este inversată, fiind albastru, galben, roşu, iar în mijloc se află stema ţării andorane.
- Andoranii sunt minoritari în propria lor ţară, deoarece numai un procent de 36% din populaţie este de origine andorana, diferenţa fiind ocupată de spanioli, portughezi şi francezi. Limba oficială a statului este catalană, limbă vorbită şi în Spania, în zona Barcelonei şi a Valenciei, însă majoritatea localnicilor vorbesc şi franceză sau spaniolă.
- Sistemul de învăţământ din Andorra se conformează şi se adaptează suprafeţei mici ale statului şi faptului că este o cultură minoritară. Ceea ce este interesant este faptul că şcolile cu predare în catalană sunt susţinute de guvern, în vreme ce cele în franceză sau spaniolă se susţin singure. Cu toate acestea 35% dintre copiii andorani urmează cursurile în limba franceză, 35% în spaniolă şi abia 29% în catalană.
- După încheierea liceului, cei care vor să urmeze cursuri universitare, trebuie să se orienteze către Spania sau Franţa, deoarece din cauza numărului mic de studenţi ai Universităţii din Andorra, aceasta nu poate dezvolta o programă proprie, fiind mai degrabă un sediu pentru studii la distanţă legat de universităţi din Franţa şi Spania.
- Uitarea în care căzuse Andorra a căpătat proporţii aproape comice, în momentul în care din cauza unei erori de natură birocratică nu a fost menţionată în Tratatul de la Versailles, prin urmare, din punct de vedere oficial, Andorra se mai afla încă în război cu Germania în anul 1957, când eroarea a fost corectată.