De la Casa Elkamino, pe strada îngustă , ajung la plaja Bentota în 5-6 minute . Asta dacă aş avea ochii legaţi. În realitate am nevoie de mai mult timp. Pentru că nu pot trece fără să admir o floare sau să mă minunez de un fruct care tocmai s-a format din minunatele flori pe care le-am văzut cu o zi înainte. În fiecare zi spectacolul naturii e altul , iar eu mă bucur de el asemeni unui copil ce-şi primeşte jucăria preferată. Strada îngustă şerpuieşte printre casele ascunse de plante de tot felul . Sunt case cu ziduri groase , ferestre şi uşi mari. Prin curţile caselor vezi femei trăbăluind.
Ne zâmbesc , ne salută şi parcă ne transmit prin ochii lor senini : "O zi plăcută să aveţi ! " La vederea noastră , copiii îşi încetează joaca , ne ies în întâmpinare şi ne saltută cu :"Hallooo , Bombon ! " Asta pentru că uneori le oferim bomboane. Bucuria lor este nemărginită atunci când facem asta .
Câţi dintre copiii noştri se mai bucură astăzi la primirea a două bombonele îmbrăcate în celofan strălucitor ? De fapt , câţi dintre copiii noştri se mai bucură atunci când le oferim cadouri ? Parcă niciodată ele nu sunt pe măsura aşteptarilor , indiferent de valoare . Copiii ăştia ştiu să ţopăie fericiţi în jurul tău şi să îţi mulţumescă chiar dacă nu îţi vorbesc limba . Nici măcar când ridici neputincios din umeri , făcându-i să înţeleagă că , azi , buzunarele tale sunt goale , ochii lor nu se întristează .Te privesc cu aceeaşi privire caldă şi sinceră , sperând că "data viitoare" nu îi vei uita.
Dar despre copiii acestei ţări , voi aloca alte rânduri.
Într-un anumit punct , strada se ramifică în trei părţi . Toate direcţiile te duc la plajă . La punctul de ramificaţie o statuie a lui Buddha -meditând , destul de impresionantă , te îndeamnă parcă să meditezi măcar pentru o clipă la ceea ce eşti .
Plaja Bentota . O găsim scăldată de apele Oceanului Indian , aşa cum a fost lăsată pe Pământ . Poate de aceea este plină de farmec : un nisip fin , ce devine fierbinte la ceas de amiază , valuri înspumate şi prietenoase o îmbrăţişează . Albastrul cerului , razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace , îi dau o strălucire aparte. În zare , nu departe de ţărm , se zăresc , ieşind din ape , petece de pământ . Pe unele dintre ele , câte o sămânţă dusă de vânt a dat roadă şi s-a înalţat acolo un cocotier , sau orice altceva , de un verde crud .
Ici , colo , câte un turist liniştit îşi face plimbarea zilnică sau îşi lasă trupul învăluit de arşita zilei , ca apoi să şi-l răcorească în apa oceanului . O egretă se plimbă şi ea plictisită pe nisipul
umed , iar singura muzică pe care o poţi asculta este a superbului cor format din valurile înspumate şi ciripitul pasărilor de tot felul . Şi muzica asta nu îţi sparge timpanele , este exact ceea ce ai nevoie ca să te relaxezi după zile de muncă şi stres . Pentru mine , aceasta este plaja perfectă . Aici nu mă împiedic în cearşaful nimănui , nu mă trezesc cu nici o minge în braţe sau cu nisip în ochi , pot să îmi golesc mintea de ceea ce e nociv şi să îmi încarc "bateriile".
De-a lungul Plajei se întind o sumedenie de hoteluri şi restaurante . În unele găsim luxul hotelurilor din renumitele plaje ale lumii , altele sunt mai modeste : după buzunarul şi dorinţele fiecăruia .
O mulţime de gherete îşi expun marfa : articole de îmbrăcăminte şi suveniruri de tot felul (elefanţi sau alte statuete de lemn , tablouri pe pânză sau renumitele Batiks-uri ce redau scene ale învăţăturilor lui Buddha , bijuterii mai mult sau mai puţin valoroase ) . Pentru cei cărora le plac sporturile se găsesc puncte de închiriere a plăcilor de surf şi o şcoală pentru scufundări . În unele hoteluri sunt centre de tratament de la medicina tradiţională , până la procedee naturiste sau medicină tradiţională . Sau pur şi simplu poţi sta în camera ta şi un maseur priceput îţi poate frământa trupul pentru preţuri mai mult decât deluzorii .
Sudit ,un singalez simpatic ce vorbeşte puţin engleza şi germane şi care m-a rugat să dau numărul lui de telefon orcărui este interest de mâinile lui , este unul dintre ei . El se deplasează cu tuktukul lui , în care îşi poartă masa de masaj de la un client la altul . Îşi munceşte mâinile până la epuizare pentru cele două comori , fiicele sale . Plaja Bentota are vreo cinci kilometri , se întinde de la un mic sat musulman , până la vărsarea râului , a cărui nume îl poarta , în Ocean. Aici , la capătul micului sat ,nu departe de ţărm o mică insulă ascunde printre cocotieri o moschee musulmană şi un far. După câţiva metri în care valurile se lovesc de câteva stânci începe plaja cu nisip . Şi încep să răsară primele hoteluri : Panorama , pe terasa căruia am savurat un suc şi am admirat panorama ce nu o pot descrie în cuvinte . Urmează apoi Yepylon , unul dintre cele mai mari şi căutate hoteluri din zonă , poate şi pentru faptul că are un centru comercial ,Spa şi şcoală de scufundări. Apoi BARBERYN REEF si THE PALM .În faţa lui Barberyn , recifele formează o vană , în care valurile lipsesc , apa este plăcută , şi poţi înota în voie sau pur şi simplu să pluteşti privind cerul . Este locul unde se adună la o şuetă în apă , turiştii . Este locul unde mă bălăcesc
şi eu , pentru că,din păcate , nu ştiu înota , iar rugăminţile lui Klaus nu mă pot convinge să învăţ .
O zi în plimbare de-a lungul plajei a fost mai mult decât o delectare . Peisajul este încântător , la fiecare zece metri parcă Oceanul este altul . Plimbare ne-a fost întreruptă din când în când de vânzători ambulanţi ce ne-au oferit de toate . Uni ne-au indicat locurile unde să ne răcorim cu o bere sau un suc . M-a surprins asta , dar apoi am aflat că pentru fiecare client dus în localul respectiv primesc 5-10 rupii. Iar când la uşa ta stă sărăcia...
Am ajuns la gura de vărsare a râului Bentota în Ocean . Ca să ne continuăm drumul în lungul plajei a trebuit să trecem cu barca.O mulţime de bărci aliniate îşi aşteptă clienţii. Până aceştia apar , posesorii lor stau la taifas sub umbra pomilor. Dacă şti să negociezi , treci dincolo cu 100 de rupi.
Plaja , aici , este mai largă şi parcă mai frumosă . Pe stâncile ce o mărginesc se află un mic Templu a lui Buddha şi trebuie să îi acorzi atenţia cuvenită .
Undeva , pe plajă , într-o oază de verdeaţă o mică baracă ne-a atras atenţia . Este un " muzeu " cu lucruri pe care apele Oceanului le aruncă pe Plajă . Nu , nu sunt peşti, nici corali. Sunt lucruri pe care noi , oamenii , le aruncăm atunci când nu ne mai sunt de folos.
Am trecut din nou râul Bentota , dar printr-un alt punct şi am poposit pe terasa restaurantului Laluna ,unde poţi închiria o barcă , să faci schi acvatic sau alte distracţii pe râu .
Ne-am reântors la Casa Elkamino cu tuktukul iar pentru mine o călătorie pe şosea este " sportul " extrem . Pentru că mă aflu în acea " lume nebună , nebună ! "