Targu Jiu

"Am slefuit materia pentru a afla linia continua. Si cand am constatat ca n-o pot afla, m-am oprit; parca cineva nevazut mi-a dat peste maini."
(Constantin Brancusi)

Se pare ca Brancusi nu a dorit ca cele trei sculpturi monumentale aflate la Targu-Jiu sa poarte denumirile pe care le stie toata lumea.
Cand am facut turul de forta de 3 zile (1-3 mai 2008) am ajuns si la Targu-Jiu in dupa-amiaza aceleiasi zile, dupa ce trecusem pe la Pestera Polovragi si pe la Manastirea Horezu.

La Pestera Polovragi, ca de obicei in toate pesterile din Romania, ghidul ne-a turnat vrute si nevrute despre...Zalmoxe (Zalmoxis). Oriunde te-ai duce prin tara, pana si prin Maramures sau Delta Dunarii, afli de la ghidul oricarei pesteri ca Zalmoxe a disparut 3 ani in pestera respectiva. Realitatea o stie toata lumea: Pestera Ialomicioara (oare ?) este cea in care a disparut marele preot si zeu. Peste cativa kilometri urma Pestera Muierii insa nu am vizitat-o deoarece am presupus deja ca Zalmoxe disparuse si aici 3 ani de zile...

La Horezu, in localitate, gasiti in fata caselor diversilor mesteri populari foarte multe obiecte din ceramica renumita in toata lumea (un al doilea centru renumit de ceramica gasiti la Corund, in Ardeal). Am cumparat oale, farfurii, pasarici care canta trilulilu daca le umpleai cu apa, apoi am vizitat Manastirea Horezu, frumoasa (predomina culoarea galbena) impresionanta, patrimoniu UNESCO. Apoi ne-am indreptat spre Targu Jiu, pentru a vizita sculpturile lui Brancusi.

Repede, cate ceva despre Brancusi, pentru a va introduce in tema:
- Constantin Brancusi s-a nascut pe 19 februarie 1876, in Hobita, judetul Gorj, Romania, fiind unul dintre cei mai mari artisti pe care Romania i-a daruit omenirii, in sculptura contemporana.
- Urmeaza Scoala de Arte si Meserii din Craiova, apoi vine in Bucuresti si absolva Scoala de Belle-Arte in 1902, dupa care pleaca in 1905 la Paris, pe jos, la binecunoscuta Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde si lucreaza in atelierul lui Antonin Mercie. Despre drumul pe jos pana la Paris, avea sa-si aminteasca la varsta de 62 de ani: "ceea ce m-a sustinut in tot drumul pe care l-am strabatut, a fost sentimentul acesta al propriei raspunderi in fata oricarei fapte si al bucuriei depline in fata oricarui lucru." Tot in aceasta calatorie primeste de la un elvetian o carte despre marele iluminat tibetan Milarepa, ce devine cartea sa de capatai, in care-si afla confirmarea propriei sale cai: aspiratia catre sublimarea si iluminarea materiei, nazuinta catre puritate si absolut.
- La Paris refuza sa lucreze pentru Auguste Rodin, in atelier rostind celebrele vorbe: "Rien ne pousse a l`ombre des grands arbres" (Nimic nu creste la umbra marilor copaci).
- Ca urmare a unei comenzi, realizeaza in 1908 Sarutul, monument funerar in cimitirul Montparnasse. Acesta este primul pas important spre claritate si simplitate, spre o reducere a formei la esenta.
- In 1914, Brancusi deschide prima sa expozitie in SUA la Photo Secession Gallery din New York.
- Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centrul Georges Pompidou) are foarte multe lucrari importante ale lui Brancusi, lasate mostenire de acesta.
- Artistul moare pe 16 martie 1957, la Paris, Franta, fiind ingropat in cimitirul Montparnasse. Bolnav fiind, a refuzat internarea in spital, rostind inca o fraza ramasa celebra: "Ei bine, eu il voi aştepta, oricum, pe bunul Dumnezeu la mine, in atelierul meu".
- In anul 1964, in Romania, Brancusi este, in sfarsit, numit si recunoscut un fel de geniu national, ansamblul monumental de la Targu-Jiu cu Coloana fara sfarsit, Masa tacerii si Poarta sarutului, fiind dat spre amenajare dupa aproape 25 de ani de paragina.
Pentru cine are chef si timp sa afle mai multe despre Brancusi, gasiti o biografie bine documentata aici
http://www.anticariat-esoteric.ro/html/constantin_brancusi.html
sau pe Wikipedia:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i

Si acum sa revenim la oile noastre: in urma cu cativa ani, circula pe net un mail care atragea atentia asupra schimbarii numelor originale ale sculpturilor brancusiene, nume cu care Brancusi n-ar fi fost de acord. Pe scurt, ce se spunea in acel mail:
- un profesor, Matei Stoicoiu, pe cand se plimba prin parcul de la Targul Jiu l-a intalnit pe Brancusi. L-a intrebat de ce a venit aici, iar acesta i-a spus ca vrea sa cerceteze locul unde urma sa amplaseze niste monumente, comandate in memoria eroilor cazuti in primul razboi mondial.
- Profesorul i-a facut cunostinta si cu baiatul sau, doctorul Traian Stoicoiu, care a ramas profund impresionat de acesta.
- Despre aceasta intamplare Traian Stoicoiu i-a povestit inginerului Liviu Popp (care s-a stins din viata in anul 2008), cel care se afla la originea lansarii scrisorii pe Internet, spunandu-i ca adevaratele nume ale sculpturilor au fost schimbate de comunisti.
- Coloana fara sfarsit ar fi trebuit sa se numeasca "Coloana sacrificiului infinit", sacrificiu dat de eroii nostri.
- Al doilea monument, asa cum l-a conceput Brancusi, este o masa inconjurata de 12 scaune. Deci nu Masa tacerii, ci "Masa apostolilor neamului", in mijloc aflandu-se insusi Iisus Hristos.
- Al treilea monument arata ca o poarta, dar nici pe departe nu este asa ceva. Nu se numeste Poarta sarutului, caci nu are nicio legatura cu memoria eroilor, ci "Monumentul intregirii neamului", deoarece fiecare stalp este alcatuit din 4 stalpi uniti sus cu o grinda. Sarutul mai inseamna si unitate, reprezentand 8 regiuni care trebuiau sa se alipeasca patriei mame, Romania.

Toate aceste opinii au fost demontate bucata cu bucata de profesorul de matematica Nicolae Tomoniu:
http://www.tomoniu.ro/opinii/cultura/brancusi.htm

Cele trei lucrari au fost construite la initiativa Aretiei Tatarescu (prin Societatea "Liga Nationala a Femeilor Gorjene") in 1937, care i-a acordat lui Brancusi deplina libertate de actiune si l-a ajutat sa obtina sprijinul financiar necesar. Initial, ansamblul de la Targu-Jiu a fost destinat cinstirii memoriei eroilor gorjeni. Insa Brancusi a preluat tema si a dus-o de la lumesc la transcendent: "Aceasta coloana nu este un obelisc pe care sa fie inscrise faptele razboinice ale cuiva. Aici e o gandire profunda..."; "Aceasta sculptura va apartine tuturor timpurilor, din pricina ca am despuiat forma esentiala de toate trasaturile care ar putea sa va povesteasca de vreo anumita epoca sau de vreo perioada de ani."

Pun aici si putina simbolistica, cu ajutorul lui Ion Ghinoiu: "Din punct de vedere etnologic, monumentele de la Targu-Jiu sunt reprezentari cosmice ale vietii umane, incepand cu nasterea, simbolizata de Masa Tacerii si incheind cu trecerea in nefiinta, simbolizata de Coloana fara sfarsit (o stilizare a stalpilor funerari din sud-estul Romaniei). Distanta dintre ele, care reprezinta timpul vietii umane este intrerupta de Poarta Sarutului, simbolul casatoriei si inceperii unui nou ciclu al vietii."

Personal, mi se pare aiurea ca denumirile monumentelor dedicate eroilor din primul razboi mondial sa nu contina niciunul din cuvintele: eroi, romanesc, neam, sacrificiu. Totodata, consider ca daca s-ar fi schimbat denumirea celor trei sculpturi, maestrul ar fi notat undeva (scrisoare, schita, fila de carte, memorii etc) despre supararea lui in ceea ce priveste numele lor.

Orasul Targu-Jiu m-a impresionat prin frumusetea si curatenia lui (ca si orasul Deva, vizitat a doua zi). Am gasit repede o parcare si am luat-o pe jos, spre parcul unde se aflau amplasate sculpturile, mai intai in parcul Coloanei fara sfarsit, apoi in Gradina Publica, urmatoarele doua: Poarta Sarutului si Masa Tacerii.

Cele trei componente sculpturale monumentale sunt dispuse pe aceeasi axa, orientata de la apus spre rasarit, cu o lungime totala de 1.275 m. Esoteristii spun ca, la alegerea locatiilor, Brancusi s-ar fi folosit de putari (cei care cauta izvoare de apa dulce cu ajutorul unei ramuri de alun, sub forma literei Y). Mai spun ca este un adevarat centru de energie spirituala a Romaniei sau un aparat urias folosit pentru comunicarea cu fiintele galactice. Esoterismul lui Brancusi este foarte complex si niciun critic de-al lui nu l-a putut cuprinde vreodata. De exemplu (ca sa dau doar un exemplu), Coloana fara sfarsit seamana cu stalpii funerari dacici, reprezentand nemurirea, dacii asezand in varful stalpului un porumbel (sufletul omenesc - Pasarea Maiastra a lui Brancusi) care se pregateste sa-si ia zborul.

In jurul Coloanei gazonul era perfect tuns si foarte multe persoane o inconjurau incet-incet, o admirau, se fotografiau, gesticulau sau se apropiau de ea, uitandu-se spre varful ei, pentru a descoperi infinitul.

Coloana a fost turnată in fonta in septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petrosani, fiind alcatuita din 17 module romboidale. Fundatia din beton, care ajunge la adancimea de 5 metri, are forma de trunchi de piramida, cu baza mare de 4,5 metri, orientata in jos. Este inalta de 29,33 metri iar greutatea totala a Coloanei este de 29.173 kg. In anii `50, sub influenta rusilor, guvernul comunist roman a planuit sa demoleze coloana, considerand ca sculptura lui Brancusi ar fi un exemplu de sculptura burgheza. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodata pus in aplicare. Intre anii 1998 si 2000, intreg ansamblul sculptural a fost restaurat prin intermediul unei colaborări intre Guvernul Romaniei, Fondul Mondial al Monumentelor (600.000 dolari), Banca Mondială (6.000.000 dolari) si alte grupuri romanesti si internationale.

Ne-am urcat in masini si peste cateva minute poposeam in Gradina Publica.
La Poarta Sarutului, aglomeratie mare, toata lumea dorea sa se fotografieze, in contrast cu Masa Tacerii, care era parasita, singura cu Jiul aflat alaturi. Odata facuta poza, oamenii nu plecau, parca rasuflau usurati ca s-au pozat cu iubita, iubitul, copii, neamul si ce-o mai fi fost pe acolo. Aproape ca ne rugam de ceilalti sa plece, pentru a ne putea fotografia si noi (deh, nu in fiecare zi ajungi la Targu-Jiu). Sub arcada ei, tinerii casatoriti vin glont de la Primarie, pentru a intari prin sarut ceea ce ofiterul starii civile a unit pe hartie. Este un loc unic in lume, deoarece este in acelasi timp un loc al dragostei dar si un loc al artei. Poarta a fost finalizată la 20 septembrie 1938, este sculptata in piatra poroasa si este formata din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijina o arhitrava cu dimensiuni mai mari decat ale coloanelor, avand latimea de 6,45 metri, inaltimea de 5,13 metri si grosimea de 1,69 metri.

Am parcurs si distanta scurta pana la Masa Tacerii (lucrata in calcar) si care reprezinta masa de dinaintea confruntarii cu batalia la care urmau sa participe soldatii. Daca mai tineti minte filmele rusesti, inainte de a pleca de acasa, soldatii si membrii familiei se asezau pe scaune, in jurul mesei, uitandu-se unul la celalalt pret de cateva secunde, pentru a avea intiparita in memorie o ultima imagine a celor dragi.
Nu stiu de ce, dar am parcurs aceasta distanta cu pasi micuti, dintr-odata nu ne mai grabeam, desi aveam Masa tot timpul in fata ochilor. Pana la ea, pasim pe Aleea Scaunelor, alt element al ansamblului de la Targu Jiu, scaune sculptate tot sub forma de clepsidre. Masa era singura, nimeni nu dorea sa se aseze pe una din cele douasprezece clepsidre care simbolizeaza curgerea timpului, pentru a face o fotografie.
Stai si te intrebi la ce s-o fi gandit Brancusi cand a faurit-o: la fii lui Iacov (12 fii, care sunt la originea celor 12 semintii ale lui Israel), la semnele zodiacului (12 la numar) sau la apostolii lui Iisus (si ei 12 la numar), Iisus fiind reprezentat de Masa insasi.
Ne-am odihnit in parcul racoros si am admirat lenevia Jiului. Ne-am invartit fara rost in jurul Mesei, neindraznind sa ne asezam pe una din clepsidre. Dupa o jumatate de ora, am luat-o spre salbatica Vale a Jiului, unde demonul frumusetii pandeste la fiecare pas. Deoarece se insera, trebuia musai sa gasim o cazare pe undeva. Nu ne rezervasem nimic din timp si mizam pe faptul ca vom gasi ceva la fata locului. In cautarea cazarii, am trecut prin Santamaria-Orlea, am vazut biserica doar pe afara (castelul nu l-am vizitat, desi am auzit ca este foarte frumos) si, intr-un sfarsit, am gasit cazare la o pensiune aflata la iesirea din Hateg, in apropierea rezervatiei de zimbri. Eram obositi din cale afara, abia asteptam sa ne delectam cu tuica de Razvad si cu berile aflate in gentile frigorifice. A doua zi urma sa vizitam:
- Biserica misterioasa din Densus
- Sarmizegetusa Ulpia Traiana
- Castelul Huniazilor din Hunedoara
- Cetatea Devei
- Alba-Iulia.

In final, am tinut neaparat sa adaug ceva ce a dat de gandit multora. Dupa ce a plecat din Romania, in 1938, referindu-se la sculpturile de la Targu Jiu, Brancusi a rostit misterios: "Nici nu stiti ce va las aici..."

Surse folosite:
http://en.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C5%9Fi
http://www.gorj4all.ro/
http://www.forum.santamia.ro/showthread.php/un-adevar-despre-brancusi-coloana-infinitului-629.html