Deva

Copil fiind, de cate ori treceam cu trenul spre munte sau mare in vacanta, parintii ma strigau: Deva! Hai sa vezi cetatea! Tot pe fuga, din departare, ba ziua, ba noaptea vedeam pe muntele parca sculptat de mana omului, sus, ruinele cetatii si ma intrebam: oare cum a fost atunci, oare ce comori si secrete ascunde acolo sus, dominand valea Muresului.
Am ajuns sa vizitez cetatea dupa ce revenisem din armata. Inca simteam fiori stand pe marginea vechiului zid, simtind mangaierea curentilor de aer pe obraji, incercand parca sa ma adoarma si ma duca inapoi in timp. Parca vedeam cum la poalele muntelui se adunau carutele in fata Curiei, departe, de la Muresul ce curge alene, veneau altii descarcandu-si barcile pline de bunuri....
ESTE O RUINA! Si totusi, pe aici se plimbau nobilii vremii...
Oare care legenda este cea adevarata? Cea despre Mesterul Manole (Komuves Kelemen in varianta maghiara) care si-a zidit propria sotie ca sa mentina in picioare zidurile care tot cadeau peste noapte, sau a fost construita de zane cu parul de aur, fetele uriasilor ce s-au certat, si in timpul certei au distrus cetatea, sau poate a fost ridicata de acei pitici harnici care se spune ca ar fi fost strajerii aurului din zona.... Nu se stie.

Datele istorice spun ca a fost construita pe locul unei asezari dacice de tip oppidum si este de arhitectura laica. Se pare ca la inceput a fost un post fortificat ridicat in secolul al XIII-lea.Mai tarziu, Huniazii au modificat-o in resedinta nobililor zonei. Fortificatia a suferit multe asedii a trupelor otomane ce au reusit sa patrunda in Transilvania (cele mai insemnate fiind in 1550, 1552 si 1557). Tot aici au fost incercuite trupele ce au avut rol important in reprimarea rascoalelor taranesti din zona din anii 1437, 1514, 1527, 1748-1784. In secolul al XVI-lea cetatea a indeplinit si rol de inchisoare. In 1784 ultimatumul lui Horea a fost remis nobililor refugiati in cetate, iar in 1848 a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit impotriva revolutiei maghiare. Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman. Cetatea a fost extinsa si intarita succesiv in sec. XVI, XVII si XVIII, ajungand printre cele mai puternice din Transilvania.
Zidurile ce se vad in prezent apartin sec. XV-XVII si sunt parti din edificiul central de pe culmea dealului si din trei incinte prevazute cu porti si intarite cu turnuri de aparare si contraforturi. cetatea a fost pe rand in posesia: familiei Hunedorestilor, Francisc Gesthy, principilor Transilvaniei (Bethlen Gabor, Bethlen Istvan, I.Rakoczy Gyorgy, A. Barcsay).


Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat mari batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia.
O explozie produsa in 1849 in magazia de armament si praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, ce nu a mai fost reconstruita.
Momentan, interiorul nu este deschis publicului, fiind in renovare. Accesul la cetate se face pe drumul cel vechi sau cateva poteci (atentie la vipere!!!) pentru doritorii de miscare, iar pentru cei mai comozi, cu telecabina.

La poalele dealului se intinde Parcul Cetatiii. In nord-vestul parcului, la marginea dinspre Dealul Cetatii, se afla castelul Magna Curia (Curtea Mare) care a fost legat direct de cetate printr-un tunnel actualmente surpat. Castelul a fost al familiei Bethlen, construit in secolul XVI. In prezent complexul arhitectonic Magna Curia adaposteste Muzeul Judetean Hunedoara (Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane si sectia de Stiinte Naturale).
A fost construit in secolul al XVI-lea de plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la colturi cu cate un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare baroca in secolul al XVIII-lea cand i se adauga o scara monumentala dinspre parc si un balcon polilobat.

In fata parcului este cladirea consiliului judetean, o alta cladire veche, superba si care poarta si azi insemnele Huniazilor (corbul), incununata cu un turn superb.
In zona centrala, in spatele statuii lui Traian, biserica reformata merita si ea sa fie vizitata, fiind deschisa doar duminica pentru slujba sau la cerere (Parohia Reformata se afla peste drum de biserica, pe colt in stanga).

Desi orasul actual imi amineste de caminele de nefamilisti ale zonelor industrializate fortat de vechiul regim comunist, partea veche a orasului este deosebit de frumoasa, si merita sa fie vizitata.

31 imagini in total la aceasta impresie