Budapesta

Excursia noastra la Budapesta (a mea si a sotului meu care la acel moment era doar viitorul meu sot) inseamna pentru noi o mica fuga d`acasa, hotarata in ultimul moment. De fapt, noi am plecat intr-o vineri dupa serviciu dar mi-a placut ideea cu ziua de joi (auzisem la un moment dat o tanara (avocat, cred) care a rugat un complet de judecata sa-i ia cauza cu prioritate pentru ca se grabea sa ajunga si la starea civila ca sa se marite. Era joi!!!. Tanara avea o rochita neagra cu buline albe, demential!!!). Cum nu puteam sa ne casatorim si noi asa..., intr-o joi (desi sotului meu i-ar fi suras ideea), ne-am dorit sa facem si noi macar o excursie mai neplanificata si neorganizata, sa vedem ce iese.Si uite asa, cum se apropia un week-end mai prelungit cu vreo doua zile (ca era si 1 mai), cu o seara inainte, ma intreaba sotul meu daca mi-ar placea sa plecam la Budapesta vineri dupa ce venim de la serviciu. Ce intrebare!!! Cand e vorba de plimbare, sunt oricand pregatita (pentru prosop, periuta de dinti si pijama nu-ti trebuie mai mult de cateva minute sa le arunci intr-o geanta si gata!).

A doua zi, am plecat imediat ce ne-am intors de la serviciu. Vremea era super frumoasa (de fapt, trebuie sa recunosc ca avem mare noroc de vreme buna de cele mai multe ori cand plecam in excursii).

Nici de data asta nu aveam GPS dar macar eram cu masina noastra (in 2005, la Praga, o imprumutasem pe a tatalui meu).

Drumul pana la iesirea din Romania este ingrozitor: drumurile sunt proaste, nu exista autostrada, sunt restrictii de viteza, soferii isi pierd rabdarea si fac mari imprudente (sotul meu spune ca soferii romani conduc foarte prost tocmai pentru ca nu au experienta si traditia sofatului pe drumuri bune).

Odata ce iesim din tara, situatia se schimba radical si sotul meu incepe sa fie fericit ca simte ce inseamna sa te bucuri de condus. Din acest motiv nici nu prea facem opriri pe drum, conduce sute de kilometri fara pauza.

In Ungaria am intrat in zorii zilei urmatoare. Era o dimineata superba de sfarsit de aprilie: totul in jur era proaspat inverzit, din masina, peisajul se vedea superb. Inainte de a ajunge pe autostrada in Ungaria, am mers o vreme pe un drum care trecea prin localitati rurale sau prin campuri sau paduri care pareau foarte bine ingrijite (cred ca si animalele se simteau in largul lor pe acolo: am vazut arici, fazani, caprioare, iepuri - sa fi fost oare si vreo rezervatie naturala?).De auostrada ce sa zic, super ! (cred ca noi romanii suferim cumva de un anumit sindrom dat de lipsa autostrazilor la noi in tara si de imposibilitatea de a ne deplasa in Romania asa cum o impun vremurile pe care le traim). Ne-am bucurat si noi de autostrada, ca niste copii de bomboane si baloane, in conditiile in care pentru altii asta este, de fapt, normalitatea. Pe cand si la noi??!

La Budapesta am ajuns un pic dupa pranz. Dar cum sa te descurci in acest oras, fara GPS, doar cu niste harti amarate pe laptop si cu ceva informatii turistice luate in graba de pe internet? Ca sa nu mai zic de limba, nu stiam niciun pic (am inteles ca Ungaria este o insula lingvistica in centrul Europei. Adica in afara de locuitorii din Ungaria, in Europa Centrala niciun alt popor nu mai vorbeste limba maghiara sau una inrudita cu magiara. Se pare ca limba maghiara este o limba de origine fino-ugrica si ca se inrudeste tocmai cu limba finlandeza). Deci stateam bine si cu orientarea in spatiu si cu limba, cu tot. Apropos de limba:Asa ca, dupa ce am realizat noi ca am intrat in oras si habar nu avem incotro s-o luam, am cutezat si am abordat un sofer ungur la un semafor. Nu ma intereseaza ce spun unii si altii despre unguri dar cei cu care am intrat noi in contact au fost foarte draguti (sa-i fi nimerit noi tocmai p`aia draguti??). I-am zis omului (in engleza) ca vrem sa mergem catre centrul vechi al orasului si, nu numai ca ne-a explicat pe unde trebuie sa o luam, dar, pana la urma, s-a oferit sa ne fie el calauza (desi avea cu totul alt traseu). Ne-am tinut dupa masina omului astuia cam 10-15 Km, chiar pana langa zidurile Castelului Buda. Super dragut omu`!!!

Castelul Buda e superb! Iti trebuie o zi intreaga sa vizitezi numai gradinile si curtile interioare. Nu mai zic de interior ca am vazut ca sunt organizate si multe muzee in incinta lui.
Am vizitat si noi ce am putut (eram ucisi de oboseala, sotul meu condusese aproape fara orpire de le Bucuresti).Cam pe la ora 4 dupa amiaza, ne-am dat si noi seama ca nu aveam nimic rezervat pentru cazare. :-))
Si ia-o la pas, cu ultimele puteri sa cautam o camera la un hotel (nici nu ne gandeam ca nu o sa gasim ceva)
Ghinion, insa! Fiind si 1 mai in weekend -ul acela, toate hotelurile erau full!

Dar nu ne-au lasat. De la receptia unui hotel au vorbit prin telefon si ne-au trimis la un camin de studenti (doar pentru o noapte ca pentru urmatoarele se eliberau ceva camere ).
Am fi acceptat orice, eram terminati de oboseala. Camera la caminul de studenti (cam ca in Grozavesti), foarte ieftina, dar si contitiile pe masura. Dar cine s-a mai uitat la conditii? Am zis ca urcam sa vedem daca ne place camera si in 5 minute sotul meu deja sforaia, prabusit imbracat pe un patuc din acela de o persoana. :-))
Pana sa cobor eu la receptie sa confirm ca ramanem (ca oricum in alta parte nu mai aveam resuse sa ne taram (fizic vorbind), tipul de la receptie a urcat sa vada daca suntem OK. Eram OK, decat ca ucisi de oboseala, da` super incantati.La caminul de studenti era super. Copii avusesera o oaresce petrecere cu putin timp inainte si holul de la intrare era plin de confetii, hartii colorate, cutii de bere, pahare de plastic, chistoace de tigari, misto de tot!!!

Da si noi... Cum plecasem in graba, desigur ca nu aveam incarcator pentru aparatul de fotografiat. Si cum sa lasi tu turistu` japonez (adica eu) fara unealta muncii?!! Cum am prins noi un pic de puteri, ne-am apucat de treaba: trebuia gasita o solutie. Si atunci a intrat in scena iubitul meu sot, mare inginer practicant de meserie (nu ca majoritatea inginerilor din Romania care fac orice altceva decat meseria de inginer). Nu stiu de unde a venit cu o sarma si-un patent (de pe la masina, cred), ca face el o inginerie si incarca pe direct, nu stiu cum, direct de la priza. Buuuun, chiar mergea scamatoria, numai ca, la un moment dat, au sarit sigurantele si s-a oprit lumina pe tot etajul. Bietii studenti, nu stiu cum le-a mai iesit tocana de cartofi pe resou (sau ce faceau ei acolo ca mirosea intr-un fel...). Acum ce era de facut? Baiatu`, uite ce e: nu poti lasa copii fara curent. Te duci frumos si repari lumina. Bineeee. Si pana si-a luat el inima in dinti, cand a iesit pe coridor, o tanara mai rotunjoara (ea o fi fost cu tocana de cartofi?) era deja catarata pe o masa la tabloul electric. Stia exact de unde sarise siguranta, a remediat-o imediat.

Am rasuflat usurati (si, ce era cel mai important, se incarcase si bateria de la aparatul foto).
A fost super la studenti. Ne-am odihnit foarte bine. Am dormit neintorsi (la propriu), amandoi intr-un pat de o persoana desi erau doua in camera dar trebuia sa ne punem singuri lenjeria de pat si n-am avut putere decat pentru unul. :-)))

Urmatoarele nopti am stat la Hotel Sisi, foarte frumos, in centru. Avea si o camera amenajata in stil romantic (cred ca se numea chiar camera Sisi (dupa numele Printesei Elisabeta (Sisi) a Austroungariei, cunoscuta pentru sensibilitatea si romantismul sau).

De asemenea, hotelul avea o terasa foarte frumoasa, plina de plante si flori, unde se putea lua micul dejun in zilele calde. Noi am fost multumiti si de parcare (partial subterana, partial afara dar in curtea interioara a hotelului). Cred ca am platit separat pentru parcare, nu mai stiu cat, oricum a fost ok totul la acest hotel.

A doua zi, am aflat de la receptia hotelului de unde pleaca autobuzele pentru tururile de vizitare a orasului (vazuseram noi cateva prin oras in ziua anterioara) si ne-am indreptat catre acel loc.
Turul de vizitare a orasului cu autocarul descoperit a fost super super!!! Cred ca pentru cei care nu au prea mult timp de stat in oras, e cea mai buna alegere (si nu numai pentru ei).Sotul meu, care e mai stangaci cu engleza, zice ca a facut "suaising" :-)) , adica "sightseeing tour".
Am vazut din autocar cele mai importante obiective turistice ale orasului:
- Parlamentul,
- Bastionul Pescarilor,
- Hotelul Gellert cu baile sale celebre,
- Citadela (pe dealul Gellert),
- Piata eroilor,
- Palatul regal (vizitat cu o zi inainte),
- Biserica Matthias,
- Podul cu lanturi,
- Podul libertatii,
- Insula Margareta,
- Basilica Sfantul Stefan (pe care am vizitat-o in ziua urmatoare),
- Celebra opera din Budapesta,
- Circul,
- Gradina zoologica,
- Muzeul terorii comuniste si altele...

In ziua urmatoare am vizitat Basilica Sfantul Stefan. Am urcat, chiar, in turnul acesteia de unde privelistea asupra orasului este superba.

Din pacate, in scurta noastra excursie la Budapesta, nu am reusit sa vedem decat o mica parte din ceea ce are de oferit Budapesta din punct de vedere turistic. Sper sa mai ajungem acolo pentru ca imi doresc foarte mult sa vizitez macar urmatoarele obiective turistice despre care am auzit (din surse sigure :-)) ca merita:
- insula Margareta (am vazut-o doar putin din autocar),
- Biserica Matthias (era in renovare cand am fost noi si am vazut-o doar pe-afara, fiind situata in imediata apropiere a Bastionului pescarilor),
- interiorul Parlamentului si al Operei,
- Castelul Vajdahunyad care adaposteste cel mai mare muzeu al agriculturii din Europa si care are o aripa ce reproduce la scara mai mica Castelul Huniazilor din Romania,
- vestitele bai termale (macar o parte din ele),
- trenuletul copiilor (calea ferata a copiilor),
- pesterile, galeriile si cramele Budapestei etc.

A, si mai e ceva, mi-ar placea sa facem si o croaziera cu vaporasul pe Dunare (mi-a povestit cineva ca merita).

Cred ca am scris destul. E cazul sa mai las si fotografiile sa vorbeasca (ajutate, pe ici pe colo, si de ceva comentarii). Unele dintre amanuntele pe care le-am amintit in aceste impresii de calatorie, pot fi vazute in pozele postate. Sper sa aveti rabdarea sa le vedeti pe toate, eu zic ca merita (le-am selectat cat am putut dar sunt atat de multe lucruri frumoase de aratat...)

Una peste alta, noua ne-a placut foarte mult Budapesta, a ramas in memoria noastra ca o excursie foarte frumoasa, chiar romantica, in care am vazut locuri absolut mininate si am avut ocazia sa constatam ca si oamenii sunt deosebit de civilizati si amabili.
Se pare ca ies bine lucrurile facute asa... intr-o joi!
Noua ne-a iesit, incercati si voi! :-))

Povesti din calatoriile mele am scris si aici:
http://vulpitacalatoare.blogspot.com/

183 imagini in total la aceasta impresie