Georgia de Sud

 Insulele Sub-Antarctice ale Georgiei de Sud va ofera "Panorame care va taie respiratia si privelistea unei primaveri pe care nu o veti putea uita cu usurunta" (Niall Ranken 1946). Georgia de sud este lunga si ingusta, in forma unui os de balena urias si fracturat, cu lungimea de 170km si latime variind intre 2 si 40km. Lanturile montane Allardyce si Salvesen se ridica pana la 2.934 cu varful Mount Paget. Aproximativ 75% din suprafata insulei este acoperita de ghetari uriasi si campuri inzapezite in timpul verii australe (noiembrie-ianuarie) iar iarna (iulie-septembrie), stratul de zapada ajunge pana la ocean, iar insula se adanceste cu 4.000m.

Georgia de Sud este ooaza in sudul Oceanului Atlantic, inconjurata de apele reci ca gheata. Varful Americii de Sud, Tierra del Fuego, se afla la 2.150km vest. Insulele Falkland se afla mai aproape, la 1.390km spre vest. Lanturile montane si coasta stancoasa de sud adapostesc golfurile dinspre nord de forta vanturilor care bat dinspre Pasajul Drake spre vest si Antarctica.

Georgia de Sud cuprinde mai multe insulite din larg, care ofera adapost ferit de rozatoare pasarilor si mamiferelor. Cele mai mari insule includ Willis si Insula Pasarilor in nord-vest, Cooper in sud-est si Annekov la 15km sud-vest. South Georgia apartine Marii Britanii. In apogeul perioadei de vanare a balenelor, aproximativ 2.000 de persoane locuiau pe insula. Acum nu exista rezidenti permanenti, ci doua statiuni de cercetare britanice, oficii guvernamentale si ingrijitorii muzeului in timpul verii.

Principalele atractii turistice

Insula este un paradis pentru iubitorii de animale salbatice, care pot vedea aici milioane si milioane de vietati care isi vad de treburile lor, fara a fi stingheriti de oamenii pe care ii vad atat de rar. Urmatoarele destinatii sunt listate de la nord-vest spre sud-est.

• Insula Willis se afla la capatul de nord-vest al insulei si aici se poate ajunge foarte dificil. Pe insula se afla un mare numar de albatrosi si pinguini.

• Insula Pasarilor este locul in care se afla bazele de cercetare britanice, accesul turistilor fiind in prezent interzis.

• Elsehul este un mic port in care accesul este aproape imposibil in timpul iernii, datorita numarului mare de foci cu blana nervoase, care ocupa plajele. In alte perioade ale anului puteti vedea aici cateva specii de pinguini, lei de mare si albatrosi.

• Right Whale Bay este un golf in nord-vestul insulei si este adesea prima oprire a vaselor de croaziera. Focile elefant si pinguinii regali detin monopolul in aceasta regiune din septembrie panain noiembrie.

• Insula Prion este un loc de salas pentru albatrosi. Doar jumatate din insula este deschisa turismului, pentru a proteja pasarile.

• Grytviken este un fost centru de prelucrare a balenelor si acum adaposteste putinele oficii guvernamentale de pe insula. Balenierele sunt folosite acum in scopuri turistice. Exista si un muzeu ce explica istoria insulei. Grytviken este si locul in care este inmormantat Ernest Shackleton, faimosul explorator antarctic.

• Golful St. Andrews este un loc despre care se spune ca ar avea mai multe animale salbatice decat oricare altul de pe pamant, afirmatie indreptatita de privelistea coloniilor uriase de pinguini regali, lei de mare si foci elefant care ocupa nisipurile si marea. Nu veti uita curand privelistea, sunetele si mirosurile acestui golf.

• Fiordul Drygalski este abrupt si adanc, ce contine un numar de foci care in mod normal se gasesc in Antarctica.

Istorie

Prima data, insulele au fost zarite in 1675, apoi in 1700, fara ca cineva sa debarce pe tarmuri. Prima persoana care a pasit pe South Georgia a fost Capitanul James Cook, la bordul HMS Resolution, in anul 1775. Cook a debarcat in trei locuri si a cartografiat parti ale coastei. Grupul lui Cook a descoperit iarba Tussock, sorbestres salbatica si o populatie de pasari si foci, insa nu au gasit copaci.

Dupa ce a navigat de-a lungul coastei de nord, cartografiind golfurile si promontoriile, Cook a sosit la capatul de sud al insulei, pe care l-a numit Capul Dezamagirii, cand s-a dovedit ca Georgia de Sud nu era parte a fabulosului continent antarctic pe care il cauta. Cook a numit insula "The Isle of Georgia", dupa regele George al Marii Britanii.

Numarul mare de animale a atras in surand vanatorii si, in urma a mai multor expeditii, focile cu blana deja se aflau in pericol de disparitie. Vizitele stiintifice in Georgia de Sud au inceput in 1877, initiate de austriacul Heinrich Klutschak. Oficialitatile britanice au devenit constiente de pericolul disparitiei populatiei de balene si a impus taxe pentru vanat in anii 1920, insa abia in 1980 s-au amenajat locuri de pescuit.