Innsbruck

Asta iarnă la începutul lunii ianuarie am fost în una din obişnuitele mele vacanţe-circuit în care miile de kilometri parcurşi în goana cailor putere pot fi un adevărat supliciu pentru amatorii de concedii de odihnă şi relaxare.
În mai puţin de două săptămâni, am vizitat sau revizitat oraşele Salzburg, Innsbruck, Vaduz (capitala micului stat Liechtenstein), Zurich, Torino, Milano şi Budapesta, ultimele două, pentru a nu ştiu câta oară.
Veneţia pe care o aveam în program a fost sărită din cauza oboselii acumulate dar şi a unei ceţi groase care acoperea întreaga regiune Veneto, în momentul în care noi treceam prin zonă.
Am scris şi voi mai scrie impresii din această călătorie, când şi dacă timpul liber mi-o va permite.
Dintre toate acestea, Innsbruck a fost singurul oraş care ne-a mângâiat cu razele soarelui chiar dacă temperatura era de -10 C. La Salzburg ningea iar în Elveţia, Italia şi Ungaria stătea de ploaie iar uneori chiar a plouat.
Ne-am cazat la Hotel Ibis la care am făcut rezervare din maşina, prin telefon. Numărul şi adresa le-am luat de pe navigatorul GPS al maşinii. Nu ştiam nimic despre acest hotel. Prin telefon ni s-a spus că are parcare subterană (10 €/24h), internet prin cablu, în camere şi wireless în holul hotelului, acestea gratis iar preţul unei camere duble este 86 €/ noapte. Normal că la preţul asta nu este un hotel cu pretenţii dar pentru cineva aflat in tranzit este perfect. Am luat doua camere duble, pentru doua nopţi şi am plătit 365 €.
Aflându-ne foarte aproape de Italia şi ştiind că este un loc frecventat de turiştii italieni, am iniţiat discuţia cu recepţionerul în limba italiană pe care o stăpânesc foarte bine. În tinereţe am lucrat 2 ani în Italia, la cules de căpşuni :-).
Copiii au început şi ei să-i pună întrebări în engleză despre obiectivele turistice din oraş. A fost foarte amuzant să-l vezi pe sărăcuţul cum se agita să ne dea informaţii în două limbi, inclusiv detalii gen GPS. ,,Intraţi in sensul giratoriu şi părăsiţi-l la prima ieşire".
Interesant la acest hotel este că arhitectura sa chiar este inspirată de aspectul păsării al cărui nume îl poartă. Hotelul nu are parter şi se sprijină pe un singur rând de piloni. Privit din faţa arată ca o barză într-un picior.
În mod sigur zona nu are activitate seismica pentru că într-un oraş ca Bucureştiul o astfel de clădire ar cădea încă înainte de finalizare.
Era deja trecut de amiaza şi aşa cum era normal am început vizita cu ceea ce-şi doreau copiii sa vadă, adică Trambulina de Sărituri (Bergisel Ski Jump) şi Lumea de Cristal a lui Swarovski.
Dealul Bergisel pe care este construită trambulina are şi o anumită încărcătură istorică fiind locul în care în anul 1809 s-a dat una din bătăliile Războiului Tirolez de Independenţa, sub comanda lui Andreas Hofer. Aici se poate vizita un muzeu dedicat acestui eveniment iar în parcul din faţa muzeului se afla un monument statuar dedicat lui Andreas Hofer. Noi ne-am limitat la partea exterioara deoarece eram presaţi de timp.
Pârtia de sărituri a fost construită în 2002. Ea dispune de o arena pentru spectatori cu o capacitate de 30.000 de locuri. Din acest loc se deschide o fascinantă privelişte panoramică asupra oraşului şi a piscurilor ce-l înconjoară.
A urmat Swarovski Kristallwelten - Lumea de Cristal a lui Swarovski despre care am postat deja un review.
A doua zi am început cu Castelul Ambras despre care de asemenea am scris deja.
Dacă la castel am ratat vizitarea galeriei de portrete, la Catedrala St. Jacob aveam să mă întâlnesc totuşi cu frumoasă lucrare a maestrului Lucas Carnach cel Bătrân.
Catedrala a fost construită între ani 1717-1724 şi are doua turnuri simetrice, ceea ce denotă faptul că nu au fost probleme de ordin financiar pe timpul ridicării ei. Explicam deunăzi unui coleg că acele biserici care au turnuri inegale s-au construi cu mari greutăţi materiale ce au dus la modificarea proiectului iniţial.
Interiorul este executat în stil baroc, iar piesa deosebit de preţioasă ''Madona cu Pruncul'' tronează în partea centrală a altarului.
Nu departe de Catedrala se află Palatul Imperial Hofburn al Împărătesei Maria Tereza. Nu l-am vizitat aşa că ... pas-parol.
Strada pietonală Herzog-Friedrich-Strasse, care se întinde de la Arcul de Triumf până la clădirea cu Acoperişul de Aur este mărginită de zeci de clădiri medievale cu arhitectură barocă şi gotică şi oferă o privelişte spectaculoasă asupra crestelor alpine.
Clădirea cu Acoperiş din Aur (de fapt din ţigle de cupru aurit) a servit Împăratului Maximilian I, drept lojă din care urmarea desfăşurarea turnirurilor.
Aici, în faţa acestei clădiri am băut un pahar de Gluhwein şi am mâncat o porţie de Würste sub privirile necruţătoare ale unui dog german. L-am întrebat ce preferă să mănânce, pe nevastă-mea sau cârnaţul meu. Ghiciţi ce a ales.

142 imagini in total la aceasta impresie