Luxor

CROAZIERA PE NIL - ISTORIE SAPATA IN PIATRA DE O PARTE SI ALTA A NILULUI
Egiptul-Perla Africii - tara care se mandreste cu cel mai lung fluviu din lume, isi merita pe drept cuvant acest epitet. Fara existenta uriasului Nil care determina nu numai caracteristica acestei tari ci si istoria, civilizatia si economia ei, in acest desert nu s-ar fi dezvoltat niciodata o cultura atat de avansata.
Pe la 8 seara in 23 aprilie, am sosit in gara din Cairo. Aici lume pestrita, aglomeratie si multa murdarie. Ne-am ocupat locurile in vagoane de dormit cl.I, compartimentele fiind destul de spatioase si curatele) La capatul fiecarui vagon era postat un supraveghetor in uniforma(si nu era lucrator de cale ferata). De altfel orice transfer dintr-o statiune in alta se facea in convoie de autocare si microbuse insotite de 2-3 echipaje de politie cu opriri programate, cand multimea de pasageri din zecile de autocare dau navala la chioscuri de bauturi racoritoare si mai ales la toalete.
Drumul cu trenul din Cairo pana la Luxor parcurge minunata campie a Nilului.In raza vizuala erau de cele mai multe ori canale ale Nilului iar fluviul nu l-am vazut decat in vreo doua randuri. Din zorii zilei am putut observa activitatile localnicilor pe campurile manoase cu adevarat. Era atunci(sfarsitul lunii aprilie) perioada secerisului si perioada de recoltare a trestiei de zahar iar pe langa aceste culturi se mai puteau vedea multime de palmieri ce strajuiau canalele de-o parte si alta, oricum totul in jur era ca o gradina iar unele plante nici nu le (re)cunosteam.
La Luxor s-a facut transferul pe vas. Ne-am luat in primire cabinele, cam modeste ce-i drept dar la pretul pe care l-am platit nici nu ne asteptam la altceva. Vaporul pe care ne-am imbarcat se numea Crocodile. (Precizare: am prins o oferta sejur Hurgada cu croaziera pe Nil -total 15 zile cu 735 euro)
Dupa pranz am inceput vizitele pe malul estic al Nilului. De fapt in cele 4-5 zile cat am fost pe vas ne-am oprit la obiectivele situate pe malul estic-cele dedicate vietii de fapt efemerului- si pe malul vestic -cele dedicate mortii adica vesniciei, asta am retinut din primele explicatii ale ghidului care mi-a mai sistemaizat putin informatiile care le-am acumulat in timp. Este adevarat ca in acele zile volumul de infomatii cu care ne-a coplesit ghidul nostru au creat in capul meu un talmes-balmes. Ghidul era un tanar din Zalau care era in Egipt de vreo trei ani si era o enciclopedie de istorie si legende. Desigur obiectivele vizitate sunt impresionante si fara sa pun piciorul pe acolo nu stiu daca mi-as fi putut face o imagine cat de cat apropiata de realitatile locului. Este incredibil cata maretie si grandoare sunt materializate in aceste constructii despre a caror tehnologie se mai fac si astazi dupa mii de ani,supozitii.
Intr-o zi am fost in Valea Regilor,Valea Reginelor, la Colosii de la Memnon. In Valea Regilor am intrat in trei morminte(cat erau cuprinse in bilet) la intamplare, dintre aceste cel al lui Ramsses al IV-lea a fost impresionant. Mormantul lui Tutankamon l-am vazut la Muzeul de Egiptologie din Cairo, aici in Valea Regilor fiind expuse doar copii ale obietelor originale descoperite aici la inceputul sec.trecut.
Am mai vizitat Templele Luxor, Karnak, Edfu, Kom Ombo, Philae. În faţa templului din Luxor se găseşte un obelisc. Iniţial erau două, de-o parte şi de alta a intrării, dar unul din ele a fost oferit Franţei prin 1830. Astăzi împodobeşte Place de la Concorde şi este una din celebrităţile Parisului. La schimb, egiptenii au primit un ceas care n-a funcţionat niciodată. In reviwul despre piramide si Cairo am postat o fotografie a "celebrului" ceas.
In acest parcurs de la Luxor la Aswann am trecut si prin ecluza de la Esna.Ecluza de la Esna care a fost construita in colaborare cu Romania in perioada 1989 - 1994. Toate vapoarele de croaziera ce transporta intre Aswan si Luxor turistii straini veniti din lumea intreaga sa vada vestigiile istorice ale Egiptului trec prin ecluza din Esna pe a carei intrare este fixata o placuta pe care scrie mare: ROMENERGO S.A. ROMANIA. Tot ce am văzut m-a impresionat dar o amintire deosebită mi-au lasat barcagii de la ecluza , care încercau să-şi vîndă marfa -galabyya, veşminte lungi, ca nişte rochii, purtate şi de femei şi de bărbaţi, dupa ce au aflat ca venim din Romania ne-au privit cu simpatie(lucru rar sau chiar deloc intalnit in strainatate).
În afară de temple am mai văzut şi alte locuri - un atelier de alabastru, o parfumerie,un magazin de papirusuri, un sat nubian unde ne-am dus cu o barca cu motor dar am putut admira de aproape felucile (barci cu pânze) de pe Nil. Tot in drumul nostru spre satul nubian am trecut pe langa Insulele Elefantine ( denumirea vine probabil de la forma stancilor), cataractele si o superba vedere spre desert.
Nubia e un teritoriu la sud de Aswan. Când s-au construit barajele (prin `30 unul făcut de englezi şi prin `60 altul, mult mai mare, făcut de ruşi), o bună parte din satele nubienilor au fost înecate de apele lacului artificial Nasser. Nubienii au fost obligaţi să se mute şi să-şi părăsească ocupaţiile tradiţionale, acum majoritatea personalului de pe vaporaşe e formată din nubieni. Sunt mai negri, dar nu au caracteristicile africanilor, dimpotrivă, sunt mai frumoşi şi decât africanii şi decât egiptenii. De altfel, cea mai iubită soţie a lui Ramses al II-lea, Nefertari, era nubiană. Nefertiti, la fel, de fapt nefer inseamna "frumos". Nubieni, sunt mai puţin agresivi decât egiptenii. În satul pe care l-am vizitat, toţi munceau - meşteşuguri diverse, tatuaje pentru turişti, creşteau crocodili pentru piele...
Noaptea de Inviere ne-a prins la Aswan. Asa ca ne-am organizat un grup de cateva persoane sa mergem la o biserica copta din oras. Desigur n-am intalnit nimic din obiceiurile noastre dar a fost impresionanta ospitalitatea oamenilor de acolo. La intrare in catedrala, de fapt in curte erau amenajate altare frumos luminate si ornamentate inchinate lui Cristos. Am intrat in catedrala si am incercat sa ne apropiem de altar pentru cateva clipe si sa ne retragem apoi, n-a fost insa cu putinta, localnicii au eliberat imediat un rand de scaune pentru a ne lasa pe noi sa ocupam locurile lor. Slujba era oficiata de un sobor de preoti, unul din ei fiind un fel de organizator iar cand m-a vazut ca fac fotografii m-a invitat mai in fata sa pot surprinde mai bine aspecte din zona centrala a catedralei. Ne-a multumit ca le-am facut aceasta onoare, au zis ei, intr-o asa zi imporanta.
In Aswan am rezervat cateva ore si pentru Marele Bazar. Am o amintire placuta de aici, in timp ce intram si ieseam din magazinele si dughenele din bazar se tineau scai de noi doi copilandri sa ne vanda cu orice pret niste semne de carte din papirus. Erau niste semne de carte jerpelite pe care l-am "cumparat" pana la urma si i-am facut fericiti pe bietii copii.
În ziua următoare am plecat cu autocarul spre Hurgada. Pe drum am văzut satele egiptene, păzite cu puşca, din cate am auzit nu este vorba de arme adevarate si ca de fapt nu-şi păzesc averea, la ei fiind o sărăcie lucie, ci îşi apără intimitatea, Alah ştie de ce.

527 imagini in total la aceasta impresie