Biserica Evanghelică este una dintre cele mai impresionante clădiri gotice din Transilvania. A fost ridicată în sec XIV pe locul unde exista o veche biserică încă din secolul 12.
Clădirea este dominată de turnul pe şapte nivele cu cele patru turnuleţe pe colţuri, semn că oraşul avea dreptul de condamnare la moarte (în latină ius gladii, literal "dreptul sabiei").
În turn se ajunge urcând 192 de trepte care se opresc la cele 4 turnuleţe de unde se oferă o vedere generală a oraşului. Punctul de observare este situat la 55 m. În turn se găsesc 3 clopote.
Pentru multe secole aici se găsea locul de veghe al paznicului de incendii.
Turnul bisericii are 73,34 m înălţime, este cea mai înaltă construcţie din Sibiu.
Legenda spune că saşii sibieni, vrând să înalţe pentru biserica lor cel mai înalt turn, au mers în delegaţie la comunitatea de saşi din Bistriţa, pentru a se inspira. Acolo au măsurat cu o frânghie înălţimea turnului bisericii, iar seara au fost invitaţi la ospăţ de bistriţeni. Îmbătându-i pe cei din Sibiu, meşterii bistriţeni le-au tăiat pe ascuns o porţiune din frânghie. Astfel turnul celei din Bistriţa a rămas cel mai înalt din Transilvania, cu ai săi 75 de metri.
Este al doilea turn cu ceas ca vechime din România. Ceasul actual datează din 1881.
Biserica este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală şi cele două laterale; în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un nartex format, la rândul său, din trei nave.
Inventarul mobil al Bisericii Evanghelice de la Sibiu este deosebit de valoros.
Chiar dacă o serie de vase de cult din argint aurit, opere ale unor vestiţi meşteri sibieni, precum Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate în biserică.
Începând cu anul 1496, timp de 300 de ani, Biserica a servit şi ca loc de înmormântare pentru primari, comiţi sau alte personalităţi sibiene. În anul 1796 se interzic înhumările în biserică, dar cu toate acestea, se va mai face o excepţie în anul 1803, când trupul neînsufleţit al baronului Samuel von Brukenthal va fi depus în cripta amenajată lângă amvon. Pietrele funerare care acopereau mormintele au fost demontate din nava bisericii în anul 1853 şi încastrate în zidurile ferulei, obţinându-se astfel o galerie de 67 de lespezi funerare, unică în România.
Ferula este compusă din trei travee susţinute de două perechi de coloane masive. Pe latura sudică este o mică tribună. Pe peretele vestic al acestei tribune se prezintă "˜Cronica pictată' cu principalele evenimente din viaţa oraşului.
Biserica are o lungime de cca. 72 m, iar lăţimea este de cca. 22 m.
Biserica este cunoscută mai ales pentru orga din interiorul impresionant, o orgă în stil baroc realizată de un meşter slovac în anul 1671, orgă ce a înlocuit prima orgă adusă la Sibiu în anul 1585. Este cea mai mare orgă din S-E Europei. În timpul verii, pe perioada iunie-septembrie biserica evanghelică organizează concerte de orgă, care atrag numeroşi turişti în fiecare zi de miercuri când au loc aceste deosebite audiţii.