În pat de râu şi humă unsă, oraş cu inimă ascunsă. Hai, recunoaşteţi că atunci când auziţi de Riga vă vine în minte titlul poeziei lui Ion Barbu "Riga Crypto şi Lapona Enigel", iar dacă doriţi, unele analogi mai mult sau mai puţin forţate chiar se pot face.
Oraşul este situat la gura de vărsare a râului Daugava, "the river of destiny" în Marea Baltică. Capriciile râului au pus de nenumărate ori vieţile locuitorilor în pericol. Am văzut undeva pe malul râului o statuie cu un pescar care a salvat de la înec un prunc. Este o legenda legată de naşterea oraşului pe care nu mi-o mai amintesc.
De-a lungul vremurilor oraşul a fost cucerit de mai multe ori trecând de la o putere la alta, ultima mireasă fiindu-i "măselariţa otrăvită" (Rusia) în pofida interesului pe care şi-l îndreptase în perioada interbelică, spre Europa de Vest, .
I se spune Paris al Nordului şi nu doar datorita Turnului de Televiziune ce aduce cu Turnul Eiffel ci şi frumuseţii arhitecturale a clădirilor sale, aceasta fiind o mixtură de medieval, clasic, şi Art-Nouveau. Nici arhitectura funcţionărească, stalinistă nu lipseşte din oraş, însă nu în Old-Town.
Ne-am cazat spre seară la Hotel Latvija ce aparţine de lanţul hotelier Radisson Blu şi care este situat la intrarea în Old Town. Preţul unei camere duble era în jur de 120 € cu mic dejun inclus. Veneam de la Vilnius şi ne îndreptam spre Tallinn.
Am ieşit la colindat şi nu mică ne-a fost surpriza să găsim un oraş deosebit de animat şi călcat în picioare de pohoi de turişti, cu toate ca era noapte şi frig.
În pieţele principale ale oraşului, pe pereţi unor clădiri se proiectau imagini tematice cărora nu le-am desluşit înţelesul dar ce contează, noi să fim sănătoşi.
Am trecut prin Piaţa primăriei dominată de Turnul Bisericii St John, statuia lui Roland şi de House of the Blackheads. Această clădire ce datează din sec 14, a fost distrusă în cel al doilea război, arsă de coveţi şi reconstruită în 2001 pentru a 800-a aniversare a oraşului.
În Piaţa Catedralei Doma am avut parte de un show inedit. În preajma unor sobe imense pe care nu stau să le descriu pentru că oricum voi pune poze (1 poză = 1000 de cuvinte), mulţime de tineri se perpeleau la focul sacru şi cântau cântece de vitejie.
Am cinat la un restaurant Hard Rock o căpiţă de coaste pentru care am plătit la fel, o căpiţe de bani.
Dimineaţa am mai dat o tură prin sat, şi prin parcul central unde am încins o hora cu "dansatorii" lui Henri Matisse (o replică în bronz a pânzei găzduită de Muzeul Hermitage din Sankt Petersburg), am mers la Motormuseum după care, ura şi la gară.