Adamclisi

Localitatea Adamclisi se afla la o distanta de 64 km de municipiul resedinta de judet, Constanta, la 47 km de municipiul Medgidia - cea mai apropiata asezare urbana - si la 68 km de comuna Ostrov, situata pe Dunare.

Principala cale de comunicatie care traverseaza teritoriul comunei este DN 3, Constanta-Adamclisi-Ostrov, la care se adauga DJ 27, Deleni-Dobromir-Baneasa, care se desprinde din DN 3 la 3 km est de localitatea Adamclisi, pentru a taia in doua teritoriul localitatii. In interior, localitatea Adamclisi are 40% strazi asfaltate, 10% pietruite si 50% din pamant.

Limitele teritoriale ale comunei sunt: la nord si nord-est comuna Rasova, la est comuna Deleni, la sud comuna Dobromir, la vest comuna Aliman, la sud-vest comuna Ion Corvin.

Date istorice:
Numele de Adamclisi provine din limba turca si inseamna "Biserica Omului", fiind denumirea data de turci, intai monumentului din apropiere, despre care credeau ca este un lacas crestin, denumire pe care a imprumutat-o si satul existent in perioada de stapanire otomana a Dobrogei.

Primele atestari ale denumirii de Adamclisi cu specificatia, ca inseamna "Biserica lui Adam", apar in sec. XIX, la calatorii straini care, din diferente considerente, se abat prin zona. Astfel, capitanul prusac Helmuth von Moltke, care viziteaza locul, nota intr-o scrisoare, datata 2 noiembrie 1837: "... la doua ore si jumatate de Rasova, am gasit o ruina pe care turcii o denumesc Adam-Kilisse sau Biserica lui Adam".

Prima atestare a satului cu aceasta denumire o gasim intr-o lucrare aparuta in 1860 la Eberfeld, a biologului german C.W. Wutzer, profesor la Universitatea din Bonn, scrisa pe baza insemnarilor facute in 1856, cand viziteaza zona. El relata: "Cam la o jumatate de ora, in afara de padure (...) urmeaza micul sat Adam-Kelssy-Koy, care, dupa cimitirul sau foarte intins, aflat langa drum, inseamna ca ar fi putut sa fie destul de mare in trecut. Tot la Wutzer, intr-un alt pasaj, se spune ca informatii despre monument a primit de la un batran bulgar din Rasova, Georgi Dima, "ce-si petrecuse tineretea la Adam-Kelssy-Koy".

Descrieri ale satului Adamclisi apar la inginerul francez Jules Michel, care viziteaza locul in 1855, dar isi publica lucrarea in 1862, pe baza insemnarilor anterioare, la numismatul roman Mihai Sutu, precum si in articolele scrise de Grigore Tocilescu, publicate in 1893 la Bucuresti, si in lucrarea semnata Grigore Tocilescu, O. Benndorf, G. Niemann - "Monumentul de la Adamklissi Tropaeum Traiani", aparuta la Viena, in 1895.

Dupa Razboiul de Indepedenta si reintegrarea Dobrogei in Romania, provincia dintre Dunare si Mare a fost colonizata de catre stat cu elemente romanesti, dorindu-se astfel schimbarea echilibrului etnic si introducerea tinutului in circuitul economic comercial al tarii.

Prezenta pastorilor ardeleni in Dobrogea, prin fenomenul transhumantei, a fost semnalat inainte de 1877. Despre acest lucru vorbeste istoriograful Nicolae Bethlen, care semnaleaza trecerea mocanilor in Dobrogea pe la 1662, iar Ion Ionescu de la Brad, care viziteaza Dobrogea in 1850, consemneaza existenta in dreapta Dunarii a unor sate romanesti intemeiate de tarani veniti din Valahia, cum sunt cele de la Seimeni, Ostrov, Daieni, Rasova, Vlahi.

 

El vorbeste despre prezenta familiilor romanesti in aproape toate satele Dobrogei, estimand ca in aceasta provincie traiesc 28.000 romani si 6.000 mocani.