Baile Olanesti

Localiatea este cunoscuta sub numele de "Izvoarele de aur". Denumirea sa vine de la izvoarele minerale iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase si clorurate, hipotone sau izotone.

Orasul este relativ nou, aici neaflandu-se terme romane sau altceva care sa duca la concluzia ca este o asezare veche (nu acelasi lucru se poate spune de localitatea acum componenta, Olanesti - sat). Se afla asezat pe valea Tisei (cunoscuta mai mult sub denumirea de raul Olanesti) afluent al Oltului, inconjurat de muntii Gerea, Folca si Caprareata din Carpatii Meridionali al caror inaltimi se pierd in dealuri impadurite.

Vechimea orasului se indentifica cu existenta descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olanesti sunt mentionate prima data intr-un hrisov din 1760 si sunt numite ape tamaduitoare, acestea aflandu-se pe mosia clucerului Toma Olanescu care construieste primele camere de bai. De aici si numele de Baile Olanesti.

Conducatorul revolutiei din 1821, Tudor Vladimirescu, se retragea aici, pe mosia Olanestilor, cu un grup de boieri fideli si astfel s-a raspandit vestea efectului tamaduitor al apelor miraculoase in Tara Romaneasca.

Primele analize ale apelor s-a facut pe la 1830, punandu-se in evidenta prezenta iodului.

In 1868 dr. Carol Davila impreuna cu un chimist, Bernath Lonway, fac analiza chimica a apelor, evidentiind 40 de izvoare. Se ridica primele stabilimente de tratament.

Anul 1873 se poate socoti anul aparitiei statiunii, deoarece in acest an apele locului duse la diferite expozitii ale Europei, revin cu medalii de aur (Expozitia Internationala de la Viena), astfel ca asezare intra in atentia lumii, fiind comparata cu tratamentele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary si Aix de Bains.

Insa anul 1895 va aduce statiunii uitarea pentru aproape 30 de ani. In acest an fatidic, o rupere de nori provoaca mari torente de apa care astupa izvoarele. Acestea vor fi regasite si destupate dupa primul razboi mondial, recaptate, iar statiunii i se da o noua viata.

Aceste izvoare binefacatoare au dus la constructia in anii 1950 a unei baze de tratament pentru ocupantii sovietici si nomenclatura comunista, cunoscuta ca "Vila 1 Mai". Ulterior, dupa 1970 din nu se stie ce ratiuni s-au admis si alti turisti, totusi destul de selectionati, familii de activisti comunisti in general. Intrarea a fost pazita de trupele de securitate pana la 1989.