Barlad

Asezat in Podisul Central Moldovenesc, la contactul dintre doua subunitati ale Podisului Barladului – Dealurile Tutovei – spre vest si Dealurile Falciului spre est - Barladul ocupa o parte a albiei majore a raului cu acelasi nume.

Cercetarile geologice efectuate in zona au pus in evidenta resurse capabile sa dezvolte si sa intretina o viata economica relevanta : hidrocarburi (predominant gazeifere), pietrisuri (ca material de constructii), argile si lehmuri leossoide (pentru fabricarea caramizilor de constructii), straturi aquifere (cu un grad ridicat de mineralizare, ce le-ar putea face utile in tratamente terapeutice), ape de adancime (excelente surse potabile).

Date istorice:
Intensa activitate mestesugareasca precum si asezarea geografica a localitatii au favorizat dezvoltarea timpurie si intensificarea unei apreciabile activitatii comerciale. In timpul domniei lui Stefan cel Mare, la Barlad se afla resedinta vornicului Tarii de Jos a Moldovei.

Aici a functionat, temporar, Cancelaria domneasca de unde Stefan a emis unele documente privitoare la Targul Barladului. Si tot aici, in urma bataliei cu turcii din ianuarie 1475, Stefan construieste o fortificatie din pamant cunoscuta sub denumirea de Cetatea din Pamant de la Barlad, situata in partea estica a targului, in lunca raului Barlad, avand rolul de a stavili puhoiul turcesc asteptat a se reintoarce pentru a-si lua revansa pentru infrangerea de la Vaslui.

Documentele atesta si prezenta altor domnitori la Barlad (Petru Rares, Petre Schiopul, Alexandru Lapusneanul, etc). Printre constructiile care au dainuit peste timpuri, ajungand pana in zilele noastre, despre a caror existenta stau destule marturii documentare, este Biserica Domneasca, amplasata in actualul Centru Civic al orasului si a carei constructie dateaza din timpul domniei lui Vasile Lupu. Aceasta a suportat mai multe reparatii si modificari in urma puternicelor cutremure care au avut loc de-a lungul timpurilor.

Orasul Barlad a fost devastat si distrus in repetate randuri de hoardele navalitoare ale tatarilor si turcilor, precum si a cazacilor si polonilor. Asupra lui s-au abatut mai multe incendii devastatoare, inundatii cumplite si, nu in ultimul rand, zguduiri telurice de mare intensitate care nu o data, l-au facut una cu pamantul. De fiecare data insa, asezarea a renascut din propria ei cenusa astfel ca, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, orasul Barlad isi reia locul de centru comercial si administrativ din sudul Moldovei.
Secolul al XIX-lea si inceputul revolutiei de la 1848 deschid un nou capitol in evolutia istorica a Barladului.

Ideile revolutionare care au cuprins intreaga Europa, la mijlocul secolului al XIX-lea, si-au gasit un larg rasunet in randul barladenilor in fruntea caroara se aflau Al.I. Cuza, Ion Cuza, Grigore Cuza, Iordache Lambrino, Gh. Sion, al caror principal scop erau prefacerile politico-sociale, specifice Moldovei si, in primul rand, Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca.