Bazna

In Bazna circula o multime de legende cu privire la descoperirea zacamintelor de gaze naturale, care se exploateaza aici de peste 100 de ani. Astfel despre "apa arzanda" se povesteste ca un cioban ar fi aprins un foc langa un izvor si ca apa s-ar fi aprins la randul ei.

Localitatea Bazna este atestata documentar pentru prima data in anul 1302. Mai intai colonistii germani s-au stabilit in alta zona, dincolo de dealuri, iar mai tarziu acestia descoperind frumusetea vaii Baznei si-au mutat vecha vatra in aceasta zona construind in centrul asezarii o biserica fortificata.
Vatra actualei asezari se intinde de o parte si de alta a vaii numite de sasi "Blauwaschgraben". Statiunea se afla situata pe partea dreapta a acesteia la poalele dealului, la umbra padurii de fagi si de stejari.

Descoperirea gazelor naturale cit si a izvoarelor cu apa sarata si iodurata, au atras in secolul al XVIII-lea atentia oamenilor de stiinta din Transilvania asupra acestei asezari.

Dupa 1752 izvoarele cu apa sarata au fost studiate, mai intai de catre farmacistul sibian Georg Bette, iar mai apoi si de catre altii. Preotul Andreas Caspari a lasat un manuscris cu observatiile sale din anii 1762-1779. El descrie mai multe izvoare tamaduitoare, pe care le numeste "Baia bisericii", "Baia cersetorilor" sau "Fantana acra".

In anul 1808, guvernul din Viena a trimis la Bazna o comisie de medici si chimisti pentru a studia efectele curative ala sarii si ale climei. In 1843, patru medieseni au pus bazele unei societati care avea ca scop construirea unei statiuni la Bazna. Doi ani mai tarziu, in statiune au fost tratati 637 de turisti.

In anul 1949 baile de la Bazna au fost trecute in administratia Ministerului Sanatatii, iar din 1950, daca pana atunci a avut caracter sezonier - devine o statiune cu caracter permanent.
In ultimii ani statiunea Bazna s-a dezvoltat continuu: au fost construite noi capacitati de cazare, baze de tratament si dotari socio-culturale.