Muzeul de Istorie Naturala Grigore Antipa
Prin decretul princiar nr. 142 din 1834, semnat de domnitorul Alexandru Ghica (1834-1842), este fondat "Museul National" din Bucuresti. Initiativa fondarii acestei institutii a apartinut fratelui domnitorului, marele ban Mihalache Ghica, "mare vornic al trebilor dinlauntru".
El a fost si primul donator important al nou infiintatului muzeu, oferind noii institutii culturale o colectie de 1250 de monede grecesti, romane si bizantine, o colectie de 150 de minerale si una cuprinzând 213 cochilii de moluste; de asemenea, marele ban Mihalache Ghica a mai donat muzeului un important numar de pesti, pasari, mamifere si fosile.
In 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba Regulamentul pentru Administrarea si Organizarea Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti. Prin acesta se stabilea atributiile personalului, rolul conservatorului, activitatile destinate sa imbogateasca colectiile, programul de vizitare etc. Data fiind importanta stiintifica a acestei institutii, regulamentul prevedea numirea unui profesor universitar in functia de director.
Dupa 3 ani, Gregoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti, este numit director al Muzeului de Istorie Naturala. Colectiile Muzeului au fost instalate in aripa stanga a cladirii Universitatii, in trei incaperi. Gregoriu Stefanescu a condus destinele Muzeului pana in anul 1893, imbogatind in mod deosebit colectiile de geologie si paleontologie.
La inceputul secolului XX, Grigore Antipa prezinta primului ministru Dimitrie Sturza un memoriu in care demonstra necesitatea existentei unei cladiri special construite pentru a organiza "un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala tarii". Cu toate ca tara traversa o perioada de dificultati financiare, Consiliul de Ministri va aproba proiectul si suma de 350.000 lei, necesara ridicarii cladirii pe un teren de 23.000 m2, situat la capatul Soselei Kiseleff.
In perioada 1951 si 1964, Muzeul a fost condus de o serie de oameni de stiinta care, in acelasi timp, au desfasurat si activitati didactice la Facultatea de Biologie a Universitatii din Bucuresti: Bernard Schnapp (1951 - 1955), Prof. Dr. Doc. Alexandru Grosu (1955 - 1957), Prof. Dr. Doc. Mihai Ionescu (1957 - 1959), Prof. Dr. Petre Raicu (1959 - 1961) si Prof. Dr. Mircea Ionescu-Varo (1961 - 1964). In aceasta perioada, Muzeul a cunoscut o dezvoltare rapida, devenind una dintre cele mai prestigioase institutii de acest fel din lume.
Dupa aproximativ un deceniu (1973-1974), la Muzeu are loc prima expeditie stiintifica peste hotare organizata de Muzeu. Expeditia a fost condusa de dr. doc. Mihai Bacescu, in cursul ei fiind colectate din Tanzania numeroase specii de animale care au imbogatit colectiile muzeului si au stat la baza realizarii unor importante lucrari stiintifice.
Cel mai impozant si valoros exponat din Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" este faimosul schelet de Deinotherium gigantissimum, care atrage imediat atentia vizitatorului, datorita dimensiunilor sale. Acest schelet a fost dezgropat la sfarsitul secolului trecut (1890-1894) din depozitele de varsta pontiana (8,7 - 5,8 milioane de ani) aflate in imprejurimile satului Manzati (judetul Vaslui) de catre Gregoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti si director al Muzeului de Istorie Naturala.
Deinotheriumul era un mamifer erbivor robust si greoi, care traia in zonele impadurite din apropierea mlastinilor. Spre deosebire de alti proboscidieni, la care defensele se afla pe maxilarul superior, la Deinotherium defensele, scurte, se afla pe maxilarul inferior.
Desi acest schelet are 4,5 m inaltime si 3,5 m lungime, el apartine unui individ tanar, adultii putand atinge dimensiuni mai mari. Aceste animale au disparut in urma cu circa 2,5 milioane de ani, datorita marilor galciatiuni.
Scheletul expus la Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" a fost montat in 1906 de catre restauratorul belgian L. F. de Pauw. La cutremurul din 4 martie 1977 s-a prabusit, deteriorandu-se; totusi, specialistii muzeului (restaurator N. Puscasu) au reusit sä il restaureze, el ramanand una dintre cele mai remarcabile piese din colectiile Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa".