Bucuresti

Palatul Casei de Economii si Consemnatiuni, cunoscut si sub denumirea prescurtata de Palatul CEC, are o poveste tumultoasa, deoarece a fost construit, daramat si inapoi reconstruit.

Pe locul in care se afla azi CEC-ul se gasea, la 1875, biserica Sf. Ioan cel Mare. Aceasta a fost demolata pentru a face loc primei constructii a CEC. Fiind prea mica pentru dezvoltarea rapida a institutiei, cladirea este demolata. Pe acelasi loc, in 1897, s-a inceput constructia actualului sediu, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Executia s-a incredintat arhitectului Ion Socolescu.

Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta cladire fara a se aduce modificari cladirii.

CEC-ul ca institutie a fost infiintat in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza.

Cladirea face parte din patrimoniul national si va gazdui in viitor Muzeul de Arta al Municipiului Bucuresti.

Palatul CEC impresioneaza prin intrarea sa, decorata cu o monumentala arcada, sustinuta de o parte si de alta de cate doua coloane gemene, in stil compozit, precum si prin cupola grandioasa, din sticla, care acopera holul central. De asemenea, Palatul mai are patru cupole mai mici, decorate in stil renascentist.

Cladirea nu poate fi vizitata, dar in interiorul ei se afla o impozanta Sala de Consiliu, ce are plafonul pictat de Mihail Simonidi, reprezentand-o pe “Zeita Fortuna impartind daruri, dupa Independenta”.

Pe peretii laterali ai acestei sali sunt patru picturi reprezentandu-i pe Carol I si regina Elisabeta, realizate initial de acelasi Mihail Simonidi, si pe Ferdinand si regina Maria, pictate initial de Costin Petrescu.

In perioada dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceausescu, aceste tablouri au fost acoperite cu vopsea maro si singura dovada care a ramas si care vorbea despre existenta lor au fost cateva fotografii alb-negru, de dimensiuni mici. Picturile au fost refacute dupa o ampla perioada de documentare de catre artistul plastic Valentin Tanase.