Bucuresti

In centrul Capitalei, vis-a-vis de Universitate, o cladire deosebita de toate cele din jur adaposteste Muzeul Municipiului Bucuresti. Insa, bucurestenii o cunosc mai bine, sub denumirea de "Palatul Sutu". Locul facea odinioara parte din intinsa proprietate cantacuzina, danie a lui Matei Basarab catre Elina, fiica lui Radu Serban si sotia postelnicului Constantin Cantacuzino.

In secolul al XIX-lea, imprejurimile erau in stapanirea postelnicului Costache Sutu, ca zestre a Roxandrei, sotia sa. Familia era originara din Epirul grecesc. Costache era fiul lui Grigore Bezaidea Sutu, caimacam al Munteniei in 1812 si al Saftei Dudescu. A fost mare postelnic in Moldova la doar 21 de ani, presedinte al Curtii de Apel din Bucuresti, ministru al Dreptatii, in 1850. Ambitios si inteligent, nu se dadea in laturi de la tot felul de intrigi, intre care si un complot impotriva domnitorului Bibescu. A scapat fara nici o acuzatie.

Se casatoreste la 17 ani cu Roxandra, fiica marelui vornic Dumitrasco Racovita. Sotia lui era si mai tanara. Au avut cinci copii: patru fete si un baiat, pe care l-a botezat dupa tatal sau, Grigore. Costache, sange navalnic, intretinea o legatura cu Elisa Orbescu, cu care a avut tot patru fete si un baiat. Roxandra moare in 1866. Dupa disparitia ei, Costache devine nesocotit de cheltuitor, motiv pentru care fiul sau, Grigore, il pune sub interdictie. O data cu moartea lui, in februarie 1875, Grigore - singurul fiu legitim al lui Costache Sutu - mosteneste o frumoasa avere, atat in tara cat si in strainatate, care include si palatul de la Bucuresti. Fiul nelegitim, Niculae, disparuse fara urma, cu preceptorul lui, un abate catolic.

Ridicat intre 1833 si 1835, Palatul Sutu e opera postelnicului Costache, deosebindu-se vadit de toate cladirile Bucurestilor din acea vreme. Planurile au apartinut arhitectilor vienezi Conrad Schwink si Johann Veit. Stilul este apusean, neogotic, cu un etaj si multe incaperi, cu patru turnulete poligonale, de o parte si de alta a cladirii. Intrarea majestuosa, inalta si larga, precum si ferestrele mari contrastau cu intrarile si ferestrele inguste ale vechilor case romanesti. Spatele si fatada principala au fiecare un balcon cat lungimea incaperii. Mai tarziu, Karl Stork, renumit sculptor si artist decorator, realizeaza scara monumentala din hol, care se desparte in doua in fata imensei oglinzi de pe insula Murano. Deasupra, un medalion sculptat in lemn arata chipul Irinei Sutu, nora postelnicului.

Sotii Sutu erau de o mare simplitate. El, mai robust si mai scund, purta tocuri inalte. Ea, inalta si subtire, fusese frumoasa pana a nu face ulcer. Primise o educatie rigida, completata de profesoarele frantuzoaice cu manierele elegante. Pe langa limba materna si franceza, mai stia greaca, germana si italiana. Grigore, aprins si nespus de gelos, era potolit de tactul si ingaduinta sotiei sale. I-a unit dragostea pana la moarte. Nu au avut copii. Cand nu primeau, mergeau in vizite sau se plimbau, cu landoul spatios, pe Soseaua Kiseleff, promenada inaltei societati bucurestene. Mergea cu ei si Luti, un pudel alb, inlocuit apoi cu Lula, mopsul micut. Landoul era condus de Iancu tiganul, inalt, cu mustati lungi, livrea si pantalon cu dunga rosie. Purta palarie inalta cu cocarda colorata. In spate sta, imbracat turceste, Soliman, un "arap" tinerel din Constantinopol.

Grigore i-a supravietuit Irinei doar doi ani, iar palatul a trecut in proprietatea mai multor urmasi. A fost sediu al Bancii Chrissoveloni, apoi al C.E.C., al Institutului de Constructii si al Primariei Municipiului Bucuresti. In 1958 s-a inaugurat Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. Si azi asteapta oaspeti. Urcand pe scara impunatoare, vizitatorul da de oglinda venetiana deasupra careia vegheaza Irina Sutu si in care se reflecta un ceas mare, special pentru a fi privit doar in oglinda. Bratul din dreapta al scarii duce la prima sala, intr-un interior caracteristic palatelor si marilor case ale inaltei societati a secolului al XIX-lea.

 

Vase de ceramica romaneasca, sticla, faianta si portelan din Orient si Occident, pocale batute in pietre pretioase, imbracaminte de brocart si catifea, sigilii, arme, tablouri, stampe, argintarii impodobesc salile ce urmeaza, unde avusesera apartamentul personal Irina si Grigore Sutu. Alte sali adapostesc istoria administratiei bucurestene, incepand de la primul "judet" (conducator al orasului). Cei ce trec pragul palatului gasesc in acest spatiu nu prea intins un trecut stralucitor si fast, dar si adevaruri care raman.