Parcul National Bucegi
Masivul Bucegi ocupa un loc de frunte in lantul Carpatilor romanesti prin flora de rara bogatie si diversitate, care a atras inca de multa vreme numerosi cercetatori si iubitori ai naturii din tara si de peste hotare.
Lucrarile stiintifice elaborate de prestigiosi botanisti, la inceputul secolului trecut, au stat la baza primului act de constituire a unor rezervatii-monumente ale naturii.
Aceasta structura administrativa are o suprafata totala de 35.700 ha, din care rezervatiile integrale - 9.000 ha.
Din punct de vedere geologic Parcul Natural Bucegi cuprinde, in limitele sale, doua entitati structurale majore si anume: panza getica a Carpatilor Meridionali spre vest si zona flisului Carpatilor Orientali (panza de Ceahlau a Dacidelor si Externe) la est. Zona de contact a celor doua structuri este ascunsa sub aria de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi medii si superioare.
Muntii Bucegi sunt alcatuiti din doua ramuri principale, in forma de potcoava, care inchid intre ele bazinul superior al Ialomitei. Cele doua culmi pornesc din vf. Omu, punctul culminant al masivului si din care se desprind alte ramuri secundare.
Podul Bucegilor este mai dezvoltat in ramura estica a masivului, la sud de vf. Omu, ingloband platourile Costilei, Caraimanului, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsa, Vanturis.
Pe partea dreapta a vaii Izvorul Dorului, Podul Bucegilor se continua cu culmile rotunjite: Baba Mare, Cocora si Laptici.
In ramura vestica a muntilor Bucegi, platoul prezinta in componenta sa culmile: Doamnele, Gutanu, Batrana, Grohotisu, Tataru, Deleanu si Lucacila.
Caracteristic pentru podul Bucegilor este prezenta stancilor izolate ca: Babele, Sfinx etc. rezultate ca urmare a proceselor eoliene, inghet-dezghet si siroire.
Diversitatea formelor de relief, structura geologica, altitudinea ce se ridica cu putin la peste 2500 metri, ofera conditii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe aceeasi masura de bogata si variata, cuprinzand toate grupele mari de plante.
Muntii Bucegi au o mare diversitate floristica constituind o rezerva serioasa a genofondului romanesc, chiar si in privinta unor taxoni cu importanta mai deosebita. Speciile endemice reprezinta 5,6% din flora Bucegilor, fiind reprezentate prin 60 de unitati taxonomice (specii sau subspecii).
Deosebit de bogata este si fauna de gasteropode ce se caracterizeaza prin prezenta a aproximativ 105 specii, dintre care citam: Dauderbardia transsylvanica, Monacha vicia, Agardhia bielzii, A. Bielzii var. Romanica, Cochlodina transsylvanica, Pseudoalinda montana, Uncinaria elata, Alopia livida, Alopia canescens, Alopia mixia, A. Straminicolis. Datorita marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile, caracter ce le incadreaza ca elemente cosmopolite.
Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in aceasta zona, specii de pasaj si specii care vin si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate, 50 apartin categoriei celor care cuibaresc in aceasta zona si pe care le putem considera specifice Bucegilor: Alauda arvensis, Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe, Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, P. Modularis, Lanius collurio.