Buzias

Buziasul, devenit oras la inceputul anului 1956, este situat in partea de sud-vest a tarii, in Campia Banatului, la poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu, pe cursul inferior al paraului Valea Salciei, in Depresiunea Buziasului, la o distanta de 25 km (pe DJ 592) si 28 km (pe cale ferata) fata de Lugoj si de 34 km (pe DJ 592) si 37 km (pe cale ferata) fata de Timisoara.

In limitele actuale, teritoriul orasului are o suprafata de 104 km patrati si o altitudine medie de 128 m.

Declarat localitate balneara inca din anul 1819, orasul propriu-zis se desfasoara pe terasa superioara a Timisului, la contactul dintre Campia Banatului de Est si dealurile banatene – Dealul Silagiu, in partea de sud-est a celui mai mare judet al tarii, judetul Timis (8.678 km 2 suprafata sau 3,6% din teritoriul Romaniei.

Date istorice:
Atestarea documentara a localitatii dateaza din anul 1369, sub numele de Buzus si Bozas;

Legata de vechimea asezarii Buzias este si problema utilizarii apelor minerale de aici de catre daco-romani. Trei dintre cei mai cunoscuti specialisti, botanistul Al. Borza, arheologul Dumitru Tudor si Liviu Marghitan, si-au exprimat opinia ca apele minerale de la Buzias erau folosite inca din vremea romanilor. Din 1716 pana la 1866, Buziasul s-a aflat sub stapanirea Imperiului Habsburgic, apoi, intre 1867 – 1918, sub regimul dualist Austro – Ungar.

Redescoperirea zacamantului hidromineral (apa minerala si dioxidul de carbon) s-a produs intre anii 1796 – 1805 avand un rol deosebit de important in evolutia asezarii intrucat in 1811 s-a deschis primul sezon balnear organizat, totodata infiintandu-se Statiunea Balneara. Valoarea terapeutica a apelor minerale a devenit cunoscuta in scurt timp atat in Ungaria cat si in tarile vecine, Buziasul fiind “locul cel pentru izvoarele cele tamaduitoare si intr-alte stapaniri cunoscute si unde oamenii din locuri insamnate si indepartate se aduna”.

Buziasul, in 1819, este declarat localitate balneara. Tratamentul se va realiza pana la sfarsitul secolului XIX prin cura interna, consumul apei minerale fiind de baza (se tratau anemii, afectiuni ale aparatului urinar, ale colonului, stomacului, ficatului, ale cailor respiratorii, boli ginecologice, boli de nervi etc.).

Terapia balneara s-a fundamentat de catre medicii Bela Lindenmayr (1809 – 1838) si Gheorghe Ciocarlan (1838–1848). Tratamentele se efectuau cu apele minerale receptate de izvoarele Mihai, Iosif, Notatoriului si Feruginoase.

Ca o recunoastere a importantei statiunii, Buziasul a fost, intre 22-26 august 1886, gazda celui de-al XIII-lea Congres al medicilor si naturalistilor din Ungaria si Transilvania, la care au participat specialisti din Europa si Asia.