Craiova

Catedrala Sf. Dumitru este ctitoria boierilor Craiovesti, unde  prim ctitor a foat socotit a fi Barbu Craiovescu. Intaia confirmare documentara din anul 1645 o mentioneaza ca "Biserica Domneasca de Craiova", iar in alte izvoare apare sub numele de "Baneasa".

A fost rezidita din temelii la 1651 de Matei Basarab, ulterior reparata de fostul mare armas Petru Obedeanu in 1690, de fiul sau, stolnicul Constantin Obedeanu, in 1724, cand se si repicteaza, zugraveala fiind executata de Teodosie, Andrei si altii.

Din 1765 devine metoc al Episcopiei Ramnicului. Este inchisa in 1849 si ramane in ruina pana la 1889.

Cu sprijinul regelui Carol I si al Reginei Elisabeta, a fost rezidita din temelii de arhitectul Andre Lecomte de Nouy, intre anii 1889 - 1893. Sfintirea a avut loc la 16 octombrie 1893, cu fast deosebit, sub pastoria Episcopului Bartolomei al Ramnicului-Noul Severin. I s-a pastrat planul in crucea greaca si are un pridvor deschis, o turla pe naos si doua pe pronaos. A fost pictata de francezii Menpiot si Bories.

Catedrala Sfantul Dumitru adaposteste moastele Sfantului Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului, ale Sfintilor Serghie si Vah si ale Sfintei Mucenite Tatiana. Pe langa Catedrala a functionat cea mai veche scoala din Oltenia (dupa N.Iorga), scoala de preoti si dascali.

In anul 1939, biserica Sfantul Dumitru din Craiova devine Catedrala Mitropolitana.