Durau

Biserica de la Durau s-a ridicat in locul unui vechi schit de maici, existent aici inca de la inceputul veacului al XVII-lea. Dupa aproape doua secole, maicile au plecat, iar in locul lor au sosit calugari de la Schitul Hangu. Intr-un Pomelnic de la Durau se mentioneaza (1822) ca schitul de la poalele Ceahlaului se afla sub ascultarea "manastirii cea de piatra din vale".

De altfel, cand in 1830 egumenia Schitului Hangu este arendata protosinghelului Gavril pe timp de 10 ani, una dintre clauzele contractuale prevedea si construirea unei noi biserici la Durau. Decaderea Schitului Hangu a dus la lichidarea raporturilor de subordonare pe care era nevoita sa le intretina asezarea monahala de la Durau.

In 1830, pe cheltuiala unor negustori instariti din targul Piatra, a inceput constructia bisericii actuale, care se incheie in 1835.

Cum intrii in interiorul manastirii se observa un arc, sub clopotnita zidita la inceputul secolului XXI. Turnul-clopotnita este o constructie masiva, de plan patrat, cu trei nivele. La primul etaj se afla paraclisul, unde s-a organizat o expozitie permanenta de arta religioasa, printre exponatele careia se afla si o frumoasa catapeteasma de biserica din secolul al XVIII-lea, lucrata in stil popular, cu usoare influente bizantine.

Icoanele pictate pe scanduri groase de stejar se caracterizeaza prin simplitate si dinamism compozitional, iar culorile vii utilizate alaturi de nuante mai atenuate individualizeaza si definesc locul fiecarui personaj. Pictura paraclisului, in tonalitati calde, cu puternice influente din arta lui Tonitza, se datoreste arhimandritului Teodor Varahil Moraru, fost calugar si staret la Durau, care a executat-o in 1938 si a restaurat-o dupa cel de-al doilea razboi mondial, in timpul caruia manastirea a avut mult de suferit.

Latura nordica a incintei este completata, la apus de turnul-clopotnita, prin vechea staretie, constructie arhaica din barne lutuite cu pridvor deschis si balcon-mansarda spre curtea manastirii si prin Casa Veniamin Costache, aflata intr-o buna stare de conservare.

In coltul nord-estic al curtii interioare se mai pastreaza inca vechea clopotnita, construita probabil tot in perioada 1830-1835, iar pe latura vestica se afla mai multe vile care au apartinut administratiei Statiunii Durau si au intrat dupa 1990 in patrimoniul manastirii.

Spre deosebire de celelalte manastiri din tara noastra, aceasta poseda in afara incintei, spre nord-vest, o Sala de conferinte, cu mai multe spatii si paraclis propriu, unde se pot organiza diverse reuniuni cu caracter national si international.

In ultimii ani, Duraul a redevenit manastire de maici si a fost amenajat ca Centru cultural-pastoral al Patriarhiei Romane, ocupand un loc deosebit in reteaua asezamintelor monahale din tara noastra.