Gherla

Cetatea Gherlei este cunoscuta astazi ca fiind sediul penitenciarului.

In anul 1570, Cetatea Gherlei apare pentru prima data pe o harta a tarii, sub numele de Ujvar. Imensa dezvoltare economica pe valea Somesului Mic, cresterea populatiei si necesitatea unui control permanent asupra drumului comercial se prefigura, a determinat clasa feudala sa ridice in locul vechilor cetati, o cetate puternica, care sa opreasca mai ales ofensiva otomana spre centrul Europei si sa puna la adapost familiile nobilimii si averile acumulate.

Cetatea Gherlei a fost ridicata cu materialul de constructie provenit din ruinele cetatii Ungurasului si dupa planurile arhitectului italian Domenico din Bologna. Cetatea are ziduri groase de 3-4 m, puternice bastioane de aparare la colturi si inconjurata de un sant adanc de apa, adapostind o puternica garnizoana dotata cu artilerie si un mare numar de puscasi. De asemenea a servit in cateva cazuri ca resedinta temporara a principilor transilvaneni, ocrotind in vremuri de primejdie familiile si bogatiile lor.

Ca si alte mari cetati ale timpului, cetatea avea drumuri subterane, tunele, prin care populatia se putea salva in caz de primejdie.

In secolul al XVIII-lea odata cu intensificarea exploatarii feudale si a luptelor maselor asuprite, in special a romanilor, cetatea Gherlei si-a schimbat treptat rolul sau transformandu-se intr-o puternica inchisoare, in care erau aruncati luptatorii pentru libertate sociala si nationala.

Cum in 1785 avusese loc o puternica evadare a unor intemnitati (probabil si fosti participanti la rascoala din 1784 condusa de Horia, Closca si Crisan) din inchisoarea Trei Scaune, evadare care a produs mare groaza in intregul Ardeal, s-a nascut ideea infiintarii unei inchisori centrale pentru intreaga Transilvanie. O idee care s-a conturat prin Decretul Imperial din 20 oct. 1785 dat de imparatul Iosif al II-lea, care transforma vechea cetate intr-o temuta inchisoare imperiala cu numele de "Carcer Magni Principatus Transilvaniae".